Drepturi

Cazuri de suspendare a contractului individual de muncă

12 iunie 2018

Suspendarea contractului individual de muncă în baza Legii 53/2003 poate interveni:

  • de drept;
  • prin acordul părţilor;
  • prin actul unilateral al uneia dintre părţi.

Suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat şi a plăţii drepturilor de natură salarială de către angajator.

Pe durata suspendării pot continua să existe alte drepturi şi obligaţii ale părţilor, dacă acestea sunt prevăzute prin legi speciale, prin contractul colectiv de muncă aplicabil, prin contracte individuale de muncă sau prin regulamente interne.

În cazul suspendării contractului individual de muncă din cauza unei fapte imputabile salariatului, pe durata suspendării acesta nu va beneficia de niciun drept care rezultă din calitatea sa de salariat.

De fiecare dată când în timpul perioadei de suspendare a contractului intervine o cauză de încetare de drept a contractului individual de muncă, cauza de încetare de drept prevalează.

În cazul suspendării contractului individual de muncă se suspendă toate termenele care au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului individual de muncă, cu excepţia situaţiilor în care contractul individual de muncă încetează de drept.

 

  1. Contractul individual de muncă se suspendă de drept în următoarele situaţii:
  • concediu de maternitate;
  • concediu pentru incapacitate temporară de muncă;
  • carantină;
  • exercitarea unei funcţii în cadrul unei autorităţi executive, legislative ori judecătoreşti, pe toată durata mandatului, dacă legea nu prevede altfel;
  • îndeplinirea unei funcţii de conducere salarizate în sindicat;
  • forţă majoră;
  • în cazul în care salariatul este arestat preventiv, în condiţiile Codului de procedură penală;
  • de la data expirării perioadei pentru care au fost emise avizele, autorizaţiile ori atestările necesare pentru exercitarea profesiei. Dacă în termen de 6 luni salariatul nu şi-a reînnoit avizele, autorizaţiile ori atestările necesare pentru exercitarea profesiei, contractul individual de muncă încetează de drept;
  • în alte cazuri expres prevăzute de lege.
  1. Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa salariatului, în următoarele situaţii:
  • concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;
  • concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;
  • concediu paternal;
  • concediu pentru formare profesională;
  • exercitarea unor funcţii elective în cadrul organismelor profesionale constituite la nivel central sau local, pe toată durata mandatului;
  • participarea la grevă.
  • concediu de acomodare.

Contractul individual de muncă poate fi suspendat în situaţia absenţelor nemotivate ale salariatului, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, contractul individual de muncă, precum şi prin regulamentul intern.

 

  1. Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în următoarele situaţii:
  • în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activităţii, fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare;
  • în cazul în care împotriva salariatului s-a luat, în condiţiile Codului de procedură penală, măsura controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauţiune, dacă în sarcina acestuia au fost stabilite obligaţii care împiedică executarea contractului de muncă, precum şi în cazul în care salariatul este arestat la domiciliu, iar conţinutul măsurii împiedică executarea contractului de muncă;
  • pe durata detaşării;
  • pe durata suspendării de către autorităţile competente a avizelor, autorizaţiilor sau atestărilor necesare pentru exercitarea profesiilor.

În cazurile prevăzute mai sus, dacă se constată nevinovăţia celui în cauză, salariatul îşi reia activitatea anterioară şi i se plăteşte, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.

În cazul reducerii temporare a activităţii, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, pe perioade care depăşesc 30 de zile lucrătoare, angajatorul va avea posibilitatea reducerii programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului, până la remedierea situaţiei care a cauzat reducerea programului, după consultarea prealabilă a sindicatului reprezentativ de la nivelul unităţii sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz.

Pe durata reducerii şi/sau a întreruperii temporare a activităţii, salariaţii implicaţi în activitatea redusă sau întreruptă, care nu mai desfăşoară activitate, beneficiază de o indemnizaţie, plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat.

Pe durata reducerii şi/sau a întreruperii temporare, salariaţii se vor afla la dispoziţia angajatorului, acesta având oricând posibilitatea să dispună reînceperea activităţii.

Contractul individual de muncă poate fi suspendat prin acordul părţilor, în cazul concediilor fără plată pentru studii sau pentru interese personale.

 

Ca și concluzie, nu este prevăzut un termen minim, maxim sau vreun alt termen fix pentru care poate fi luată măsura suspendării, singura condiţie care se desprinde din redactarea dispoziţiilor art. 52 alin. (1) lit. a) conform Codului muncii fiind aceea a existenţei unei cercetări disciplinare începute împotriva salariatului. Măsura nu poate fi dispusă nici înainte de începerea cercetării disciplinare şi nici după finalizarea acesteia. La încetarea cauzei de suspendare, salariatul are obligaţia de a se prezenta la locul de muncă, într-un termen rezonabil, pentru a-şi relua activitatea, iar angajatorul are obligaţia de a-l primi la muncă. Nerespectarea acestei obligaţii legale poate atrage răspunderea părţii contractului individual de muncă aflate în culpă.