Drepturi
Navigarea în complexitățile legale ale locului de muncă cu ajutorul unui avocat specializat în dreptul muncii
18 decembrie 2023
12 iunie 2018
Suspendarea contractului individual de muncă în baza Legii 53/2003 poate interveni:
Suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat şi a plăţii drepturilor de natură salarială de către angajator.
Pe durata suspendării pot continua să existe alte drepturi şi obligaţii ale părţilor, dacă acestea sunt prevăzute prin legi speciale, prin contractul colectiv de muncă aplicabil, prin contracte individuale de muncă sau prin regulamente interne.
În cazul suspendării contractului individual de muncă din cauza unei fapte imputabile salariatului, pe durata suspendării acesta nu va beneficia de niciun drept care rezultă din calitatea sa de salariat.
De fiecare dată când în timpul perioadei de suspendare a contractului intervine o cauză de încetare de drept a contractului individual de muncă, cauza de încetare de drept prevalează.
În cazul suspendării contractului individual de muncă se suspendă toate termenele care au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului individual de muncă, cu excepţia situaţiilor în care contractul individual de muncă încetează de drept.
Contractul individual de muncă poate fi suspendat în situaţia absenţelor nemotivate ale salariatului, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, contractul individual de muncă, precum şi prin regulamentul intern.
În cazurile prevăzute mai sus, dacă se constată nevinovăţia celui în cauză, salariatul îşi reia activitatea anterioară şi i se plăteşte, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
În cazul reducerii temporare a activităţii, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, pe perioade care depăşesc 30 de zile lucrătoare, angajatorul va avea posibilitatea reducerii programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului, până la remedierea situaţiei care a cauzat reducerea programului, după consultarea prealabilă a sindicatului reprezentativ de la nivelul unităţii sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz.
Pe durata reducerii şi/sau a întreruperii temporare a activităţii, salariaţii implicaţi în activitatea redusă sau întreruptă, care nu mai desfăşoară activitate, beneficiază de o indemnizaţie, plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat.
Pe durata reducerii şi/sau a întreruperii temporare, salariaţii se vor afla la dispoziţia angajatorului, acesta având oricând posibilitatea să dispună reînceperea activităţii.
Contractul individual de muncă poate fi suspendat prin acordul părţilor, în cazul concediilor fără plată pentru studii sau pentru interese personale.
Ca și concluzie, nu este prevăzut un termen minim, maxim sau vreun alt termen fix pentru care poate fi luată măsura suspendării, singura condiţie care se desprinde din redactarea dispoziţiilor art. 52 alin. (1) lit. a) conform Codului muncii fiind aceea a existenţei unei cercetări disciplinare începute împotriva salariatului. Măsura nu poate fi dispusă nici înainte de începerea cercetării disciplinare şi nici după finalizarea acesteia. La încetarea cauzei de suspendare, salariatul are obligaţia de a se prezenta la locul de muncă, într-un termen rezonabil, pentru a-şi relua activitatea, iar angajatorul are obligaţia de a-l primi la muncă. Nerespectarea acestei obligaţii legale poate atrage răspunderea părţii contractului individual de muncă aflate în culpă.
Eunis Homorogan
Categorii
Arhiva