Contabilitate
Arhivarea şi termenele de păstrare a documentelor financiar-contabile
30 martie 2018
5 aprilie 2017
Cerința de bază exprimată de reglementările în vigoare cu privire la situațiile financiare anuale este aceea că informațiile prezentate de întreprinderi să reflecte o imagine fidelă a realității. Această realitate, însă, privită din optica mediului exterior, concretizat în clienți, furnizori, instituții publice, bănci, investitori etc. este puternic influențată de subiectivitatea celui care privește.
Legiuitorul, așadar, nu a precizat concret realitatea pe care situațiile financiare trebuie să le redea, iar utilizatorii informațiilor financiare pot interpreta în mod subiectiv aceste date. Pentru a descrie procesul prin care profesioniștii contabili își folosesc cunoștințele în scopul manipulării imaginii în conturile anuale se folosește termenul de „contabilitate creativă”.
Cea mai importantă definiţie a contabilităţii creative îi aparţine lui K. Naser: ”procesul prin care, dată fiind existenţa unor breşe în reguli, se manipulează cifrele contabile şi profitând de flexibilitate, se aleg acele practici de măsurare şi divulgare ce permit transformarea documentelor de sinteză din ceea ce ele ar trebui să fie în ceea ce managerii doresc; procesul prin care tranzacţiile sunt structurate de asemenea manieră încât să permită producerea rezultatului contabil dorit” .
Literatura de specialitate prezintă numeroşi factori susceptibili să-i stimuleze pe manageri în utilizarea tehnicilor de contabilitate creativă:
Contabilitatea este o tehnică destinată colectării, prelucrării și interpretării informațiilor fluxurilor economice; aceasta, fiind în serviciul utilizatorilor, trebuie să fie neutră pentru a răspunde obiectiv tuturor părților interesate de funcționarea și de rezultatele societății.
Ca și efecte ale utilizării tehnicilor de contabilitate creativă asupra informațiilor oferite de situațiile financiare vom avea modificarea valorii și structurii cheltuielilor, a veniturilor, modificarea valorii activelor, modificarea valorii și a structurii capitalurilor proprii, modificarea valorii datoriilor, reclasificarea activelor sau a datoriilor, manipularea informațiilor prezentate în anexă.
Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) stabilesc cerințele de recunoaștere, evaluare, prezentare și descriere care se aplică tranzacțiilor și evenimentelor care sunt importante în situațiile financiare de interes general. Cadrul general al IFRS furnizează, de asemenea, o bază pentru utilizarea raționamentului profesional la rezolvarea problemelor contabile.
Cu toate acestea, contabilitatea creativă există și se face din ce în ce mai cunoscută la nivel internațional tocmai prin lacunele pe care aceste standarde le au.
Căile prin care utilizatorii externi de informaţie financiar-contabilă ar putea evita capcanele contabilităţii creative pot fi considerate următoarele:
Contabilitatea creativă reprezintă deci o problemă provocatoare, care necesită o soluţie energică.
Experienţa contabilă internaţională arată că de fiecare dată când apare o normă nouă societăţile găsesc o cale să-i minimizeze impactul. În acord cu aceasta, Devis spunea că “oricât de multe reguli ar implementa profesia, întotdeauna vor fi unii care vor găsi o cale de a “bate” sistemul”. Ca urmare, misiunea normalizatorilor şi profesioniştilor contabili nu este una simplă: imaginaţiei trebuie să i se răspundă cu imaginaţie.
Lector univ. Dr. Bogdan CotlețCategorii
Arhiva