Drepturi

Munca depusă în zilele de sărbătoare legală

14 noiembrie 2017

Conform Legii nr. 53 din 24 ianuarie 2003 salariaţii chemaţi la muncă în zilele de sărbătoare legală trebuie să li se asigure compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. Iar dacă acest lucru nu este posibil, salariaţii trebuie să primească un spor de 100% din salariul de bază. „Salariaţilor (…) li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariaţii beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru”, dispune Codul muncii.

Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt:

  • 1 şi 2 ianuarie;
  • 24 ianuarie Ziua Unirii Principatelor Române;
  • prima şi a doua zi de Paşti;
  • 1 mai Ziua Muncii;
  • 1 iunie Ziua Copilului;
  • prima şi a doua zi de Rusalii;
  • 15 august Adormirea Maicii Domnului;
  • 30 noiembrie Sfântul Andrei;
  • 1 decembrie;
  • prima şi a doua zi de Crăciun (25 și 26 decembrie);
  • două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creştine, pentru persoanele aparţinând acestora.

În mod excepțional dacă activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție sau specificului activității, se poate lucra în aceste zile. Însă ziua de 1 decembrie este nu numai zi de sărbătoare legală ci și zi de repaus săptămânal. Astfel, munca prestată în zilele de sâmbătă sau duminică este munca prestată în zile de repaus săptămânal. Astfel, potrivit art. 137 alin. (1) din Codul muncii, republicat, repausul săptămânal este de 48 de ore consecutive – se acordă în două zile de regulă sâmbăta și duminica. Alin. (2) din același articol stabilește că în cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. În cazul în care angajatorul nu poate acorda repausul săptămânal în zilele de sâmbătă și duminică atunci, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (3) din Codul muncii, republicat, salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă. Întrucât săptămâna reprezintă acea perioadă de șapte zile consecutive care se socotește de luni până duminică, salariații au dreptul în fiecare săptămână la un repaus de 2 zile consecutive. Prin urmare, dacă salariatul nu beneficiază de repausul săptămânal în zilele obișnuite de sâmbătă și duminică, are dreptul la un spor la salariu, alături de alte două zile consecutive de repaus fixate în alte zile consecutive din cadrul respectivei săptămâni, cerința legală pe care o apreciem neîndeplinită dacă în speță salariatul lucrează 14 zile consecutiv.

În ceea ce privește acordarea repausului în mod cumulat, conform art. 137 alin. (4) din Codul muncii, republicat, în situații de excepție zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă și cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanților salariaților. Observăm că prevederea legală este echivocă în privința stabilirii întinderii perioadei pentru care salariatul trebuie să solicite autorizarea inspectoratului teritorial de muncă. Prevederile legale ce fac referire la situațiile de excepție cu cele anterior menționate stabilesc regula în privința acordării repausului săptămânal, însă dispozițiile legale se pot interpreta și în sensul că regula este că repausul săptămânal se acordă în 2 zile consecutive din fiecare săptămână, iar numai în situații de excepție repausul săptămânal se poate acorda în mod cumulat după o perioadă de activitate continuă care poate fi de maximum 14 zile calendaristice (activitatea continuă prestată peste 14 zile calendaristice fiind interzisă).

Conform articolelor 122 și 123 coroborate cu articolul 142 din Codul Muncii este bine să avem în vedere următoarele aspecte:

  • Munca prestată este remunerată oricum cu 100%;
  • Dacă se acordă zile libere plătite, acestea vor fi recompensate 100%, dacă nu se va adăuga un spor la salariu ce nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază;
  • De asemenea se va plăti și sporul pentru munca în sărbătoarea legală, de cel puțin 100%.

Regăsiți mai jos textele de lege la care am făcut referire:

“Art. 122. – (1) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia.

(2) În aceste condiții salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.

(3) În perioadele de reducere a activității angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere plătite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate în următoarele 12 luni.

Art. 123. – (1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.

(2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. (1), se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.

Art. 142. – (1) Salariaților care lucrează în unitățile prevăzute la art. 140, precum și la locurile de muncă prevăzute la art. 141 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.

(2) În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.”

Nerespectarea prevederilor Codului Muncii privind obligația angajatorului de a acorda liber în zilele de sărbătoare legală, precum și compensarea muncii prestate cu timp liber corespunzător sau cu spor la salariu în cazul în care nu se acordă liber, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5000 lei la 10000 lei.