Fiscalitate

O nouă decizie ce afectează recuperatorii de creanțe

17 aprilie 2018

În ședința din 19 martie 2018, Înalta Curte s-a reunit pentru a dezbate mai multe chestiuni de drept, printre care și cu privire la reprezentarea convențională a persoanei juridice, potrivit art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În acest sens, potrivit art. 84 („Reprezentarea convențională a persoanelor juridice”) alin. (1) – „Persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii”. Așadar, spre deosebire de persoanele fizice, în cazul persoanelor juridice este exclusă reprezentarea convențională în fața instanțelor de judecată prin mandatar care să nu aibă calitatea fie de avocat, fie de consilier juridic.

Reamintim faptul că, prin Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 9/2016, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată și reprezentarea convențională a persoanei juridice în fața instanțelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă.

Folosirea adverbului “numai” din textul art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă subliniază exclusivitatea modalității de reprezentare convențională a persoanelor juridice în fața instanțelor, ce poate fi realizată doar de cele două categorii de reprezentanți nominalizați de text. Astfel, activitatea de reprezentare convențională în fața instanțelor de judecată este rezervată prin lege avocaților și consilierilor juridici. Or, dacă s-ar agrea ideea ca o persoană juridică să fie reprezentată de o altă persoană juridică, s-ar ajunge la concluzia, de neacceptat, că reprezentarea în sine ar putea constitui obiect de activitate al mandatarului.

Ulterior acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție, a analizat din nou prevederile acestui articol, însă de această dată coroborate cu art. 664 din Codul de procedură civilă pronunțând astfel Decizia nr. 19/2018.

Potrivit art. 664 („Cererea de executare silită”) alin. (2) – „Cererea de executare silită se depune, personal sau prin reprezentant legal ori convențional, la biroul executorului judecătoresc competent ori se transmite acestuia prin poștă, curier, telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului și confirmarea primirii cererii de executare cu toate documentele justificative”.

Până la admiterea sesizării și pronunțării acestei decizii, pentru recuperatorii de creanțe ce acționau în România, cererile de executare erau depuse de către o altă persoană juridică ce le reprezenta interesele. Spre exemplu, pentru o societate de recuperări creanțe cererea de executare silită era depusă la biroul executorului judecătoresc de către o altă societate.

Fiind sesizată de către Tribunalul Sibiu, Înalta Curte a stabilit faptul că, în interpretarea și aplicarea art. 664 alin. (2) din Codul de procedură civilă, reprezentarea convențională a persoanei juridice nu se poate face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă, potrivit art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum acesta a fost interpretat prin Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 9/2016.

Astfel, dacă în 2016 ICCJ a venit cu o decizie prin care a lămurit că o persoană juridică nu poate reprezenta în instanță altă persoană juridică, acum, această ultimă decizie a fost pronunțată în același sens, dar cu privire la formularea cererilor de executare silită.