Drepturi
Navigarea în complexitățile legale ale locului de muncă cu ajutorul unui avocat specializat în dreptul muncii
18 decembrie 2023
27 aprilie 2017
În 1796 a fost realizată prima imunizare împotriva variolei de către medicul englez Edward Jenner, care după îndelungi refuzuri din partea contemporanilor săi, își publică cercetările despre vaccinarea împotriva variolei, introducând astfel termenul de vaccin pentru prima dată în scrierile sale.
În prezent, vaccinarea salvează anual peste trei milioane de vieți din întreaga lume, conform estimărilor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Atunci când acoperirea vaccinală este ridicată, numărul persoanelor care contractează boala se reduce considerabil. În lipsa vaccinării sau atunci când acoperirea vaccinală scade sub 90%, este probabilă reapariția bolilor și manifestărilor epidemice. Unul dintre cele mai importante rezultate ale vaccinării a fost eradicarea variolei. Ultimul caz de variolă naturală a fost înregistrat în Somalia în 1977, potrivit OMS, ceea ce a dus la încetarea vaccinării variolice. Și pentru alte boli OMS are ca țintă eradicarea (poliomielita, rujeola, etc.), iar dacă acest deziderat va fi atins și în cazul acestor boli, vaccinarea va înceta.
La nivel european, toate statele membre au o tradiție lungă în implementarea programelor de vaccinare. Strategia de vaccinare adoptată de fiecare stat membru diferă, astfel încât tipurile de vaccinări utilizate în programe, numărul de doze sau vârstele eligibile pentru fiecare tip de vaccin, modalitatea de finanțare (gratuit/compensat) sunt stabilite la nivelul fiecărui stat, pe baza recomandărilor specialiștilor naționali în domeniu dar și pe baza dovezilor științifice și recomandărilor OMS.
Spre exemplu, în 11 din cele 28 state membre UE (Belgia, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Franța, Grecia, Polonia, Letonia, Slovacia, Slovenia, Malta) vaccinările sunt obligatorii și admiterea într-o unitate de învățământ sau colectivitate se realizează numai pe baza dovezii de vaccinare completă conform schemelor naționale. Sunt exceptate cazurile de contraindicații medicale dovedite. Vaccinarea nu este obligatorie în țări precum Anglia, Olanda, Germania, Spania sau Luxembourg, unde există doar vaccinuri recomandate.
OMS impune o rată de imunizare de 95%, România atingând o rată de 70%, astfel că în prezent avem o propunere de lege a vaccinării inspirată din țările europene privind impunerea a 9 vaccinuri: împotriva tuberculozei, hepatitei B, difteriei, tetanosului, tusei convulsive, poliomielitei, rujeolei, oreionului și rubeolei. În schema națională de imunizare sunt incluse 4 vaccinuri obligatorii care se fac în 8 doze. Astfel vaccinul BCG este injectat încă din maternitate, cel HEXAVENET se face la 2, 4 și 11 luni, ROR la 12 luni, iar vaccinul TETRAVALENT la 6 și 14 ani. Există o scădere continuă a acoperirii vaccinale în ultimii ani, la nivel național, pentru toate tipurile de vaccinuri cuprinse în calendarul național de vaccinare, inclusiv pentru vaccinarea cu vaccin ROR.
În acest moment evoluează la nivel național o epidemie de rujeolă potrivit datelor raportate de Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile, până la data de 07 aprilie 2017 fiind înregistrate 4793 de cazuri, dintre care s-au înregistrat 21 de decese în mai multe județe din țară, respectiv:
Repartiția numărului de cazuri de rujeolă pe grupe de vârste și pe status vaccinal este prezentată în tabelul de mai jos:
Motivele nevaccinării corespunzătoare vârstei, în rândul copiilor, fără a ține cont de mediul de proveniență, sunt următoarele:
Potrivit Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile, distribuția cazurilor de rujeolă confirmate după săptămâna de debut a rash-ului de la începutul epidemiei, cazuri pentru care aceste date au fost raportate până în prezent, se poate observa în graficul de mai jos:
Perspectivele de mâine privind legea vaccinării în România
Ministerul Sănătății dorește să implementeze legea vaccinării care spune că la naștere părintele are dreptul să refuze în scris vaccinarea copilului. Apoi la 3 ani când trebuie inclus în colectivitate, grădinița îl primește nevaccinat pentru că dreptul copilului la educație este garantat de stat. Însă, îi cere părintelui ca în 60 de zile să prezinte calendarul de recuperare pentru schema de vaccinare.
Această propunere este considerată neconstituțională, conform Art. 13. al legii 46/2003, Legea Drepturilor Pacientului, care spune că pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenție medicală, asumându-și în scris răspunderea pentru decizia sa. Astfel, vaccinarea fiind un act medical, avem dreptul de a o refuza.
Potrivit proiectului de lege antemenționat, fiecare caz de refuz va fi analizat de o comisie de vaccinare ce va funcționa în fiecare județ și în București, formată din medici de familie, epidemiologi, pediatri, dar și psihologi. Proiectul de lege mai spune că statul este obligat să aibă rezerve mari de vaccin ca să nu mai apară lipsuri pe acest palier.
În concluzie, în termen de 12 luni de la data publicării legii privind organizarea și finanțarea activității de vaccinare în Monitorul Oficial al României, Ministerul Sănătății va elabora și va aproba normele de aplicare ale prezentei legi prin ordine de ministru.
Ministerul Sănătății și celelalte autorități și instituții publice prevăzute de prezenta lege vor adopta și implementa potrivit atribuțiilor lor specifice, toate măsurile necesare pentru ca prevederile prezentei legi să fie aplicabile de la 01 ianuarie 2019.
La data publicării prezentei legi se abrogă prevederile Ordonanței de Guvern 53 din 30 ianuarie 2000 privind obligativitatea raportării bolilor şi a efectuării vaccinărilor publicată în Monitorul Oficial nr. 42 din 31 ianuarie 2000, și ale Legii Nr. 649 din 20 noiembrie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 53/2000 privind obligativitatea raportării bolilor şi a efectuării vaccinărilor publicată în Monitorul Oficial nr. 773 din 4 decembrie 2001.
Eunis Homorogan
Categorii
Arhiva