PROCEDURA DE „MEDIERE” FISCALĂ

Intrarea în vigoare a Legii nr. 30/2019 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 25/2018 privind modificarea și completarea unor acte normative (denumită în continuare noua reglementare), precum și pentru aprobarea unor măsuri fiscale – bugetare, a introdus în domeniul fiscal în mod absolut inovativ procedura medierii, ranversând Codul de procedură fiscală din perspectiva răsturnării ierarhiei statornicite în materia executării silite fiscale, astfel, debitorul având puterea de a decide dacă optează pentru suspendarea sau nu a executării silite declanșate împotriva sa, iar organul fiscal, nu de mult superior și chiar arbitrar, pentru o scurtă perioadă de timp va trebui să se supună întocmai intenției de mediere exprimate de către debitor, care conduce de plano la suspendarea de drept a executării silite fiscale.           

Ab intio, executarea silită (pentru obligațiile fiscale), începe prin comunicarea către debitor a somației de plată, însoțită de un exemplar al titlului executoriu emis de către organul de executare silită, iar dacă debitorul, în termen de 15 zile de la data comunicării somației nu stinge debitul sau nu notifică organul fiscal cu privire la intenția de a demara procedura de mediere, măsurile de executare silită vor începe să producă efecte juridice împotriva acestuia până la data realizării dreptului recunoscut prin titlul executoriu.

În acest sens, art. 230 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum a fost modificat prin noua reglementare, prevede elementele obligatorii ale somației, care va cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 46 din Codul de procedură fiscală, următoarele: numărul dosarului de executare, suma pentru care se începe executarea silită, termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, indicarea consecințelor nerespectării, precum și posibilitatea de a intra într-o procedură de mediere.

Din perspectivă procedurală, pe lângă elementele pe care eram obișnuiți să le identificăm în cadrul somației de plată, în prezent, cu titlu de noutate, organul fiscal va fi obligat să prevadă în cuprinsul somației de plată și dreptul debitorului de a-și manifesta intenția de a urma procedura de mediere, în termen de 15 zile de la data comunicării somației, moment care va marca suspendarea procedurii de executare silită împotriva debitorului până la data finalizării medierii.

Prima situația cu care ne-am confruntat în activitatea desfășurată privind noua procedură introdusă s-a juxtapus neindicării în cuprinsul somației de plată de către organul fiscal a dreptului debitorului de a iniția procedura de mediere; într-o asemenea ipoteză, debitorul este absolut îndrituit, începând cu 20 ianuarie 2019, să notifice organului fiscal (mai precis organului de executare fiscală care este evidențiat în somație), intenția de a demara procedura de mediere, acesta drept fiind acordat expresis verbis de dispozițiile art. 230¹ din Codul de procedură fiscală și nu de către organul fiscal.

Din nevoia resimțită de transparență și exhaustivitate, în scopul evitării unei practici aplicate în mod neuniform și secvențial, vă supun atenției faptul că în temeiul principiului aplicării legii în timp, dreptul debitorilor de a beneficia de efectele medierii s-a născut la data intrării în vigoare a Legii nr. 30/2019, respectiv în data de 20 ianuarie 2019, chiar dacă la acel moment normele metodologice pentru aprobarea „Procedurii de mediere” nu erau încă adoptate.

În acest sens, din 20.01.2019, debitorul avea DREPTUL de a solicita inițierea procedurii medierii, iar organul fiscal era OBLIGAT să dea curs solicitării, orice refuz sau orice negare a dreptului debitorului exprimat de către organul fiscal pe motivul circumscris lipsei normelor metodologice, se încadrează sub sfera juridică a unui evident abuz care se impune a fi drastic sancționat. În caz contrar, s-ar acorda organului fiscal un statut mai preferențial decât cel pe care-l deține deja, situându-l chiar deasupra legii, pe care trebuie să o respecte și să o aplice.

A două problemă cu care ne-am confruntat privește efectul suspensiv al notificării comunicate organului fiscal privind intenția de mediere, organul fiscal invocând neindicarea expresă a efectului suspensiv în cuprinsul dispozițiilor legale. Cu privire la acest aspect, deși dispozițiile art. 230 și ale art. 230¹ din Codul de procedură fiscală nu prevăd expres faptul că notificarea de mediere suspendă executarea silită (din punctul nostru de vedere această prevedere expresă era redundată și în contrast cu normele de tehnică legislativă), suspendarea executării silite rezultând din interpretarea dispozițiilor legale individualizate.

Mai precis, potrivit art. 230 alin. (1) din Codul de procedură fiscală „[…] Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul sau nu se notifică organul fiscal cu privire la intenția de a demara procedura de mediere, se continuă măsurile de executare silită. […]” precum și a art. 230¹ alin. (5)-(6) din același act normativ: „(5) În situația în care în termen de 15 zile de la finalizarea medierii nu se stinge debitul sau nu se solicită înlesnirea la plată, organul fiscal continuă măsurile de executare silită. (6) Procedura de executare silită nu începe de la data la care debitorul notifică organului fiscal intenția de mediere.”.

De legea lata, față de exprimarea clară și neechivocă a textelor legale supra menționate, rezultă că executarea silită este suspendată, prin efectul legii, între data depunerii notificării și data expirării termenului de 15 zile de la data finalizării procedurii administrative specifice medierii.

Socotim nimerit să vă atragem atenția asupra împrejurării că poziția pe care am exprimat-o mai sus privind atribuirea de către legiuitor a unui caracter esențialmente suspensiv executării silite, pe fondul declanșării procedurii medierii, a fost confirmată de art. 1 alin. (4) din Ordinul nr. 1757/2019 care prevede că „De la data la care debitorul notifică organului fiscal intenţia de mediere, se suspendă procedura de executare silită […]”.

Instabilitatea pe târâm practic a procedurii medierii s-a datorat și art. 230¹ alin. (8) din Codul de procedură fiscală, care prevedea că procedura de mediere, precum și documentele pe care debitorul trebuie să le prezinte în vederea susținerii situației sale economice şi financiare, se vor aproba prin ordin al președintelui A.N.A.F., acest aspect fiind tranșat de către legiuitor după aproximativ 6 luni de „cugetare”, respectiv în data de 4 iulie 2019 când a apărut Ordinul nr. 1757/2019 pentru aprobarea Procedurii de mediere, precum și a documentelor pe care debitorii sunt obligații să le prezinte în vederea susținerii situației economice și financiare.

Având în vedere procedura medierii, ne situăm sub sfera juridică a două situații juridice distincte, create prin Legea nr. 30/2019 prin raportare la Ordinul nr. 1757/2019, pe care le vom evidenția sub forma unor exemple concrete infra:

Cea dintâi situație vizează declanșarea procedurii executării silite împotriva debitorului, exempli gratia în data de 20 ianuarie 2019. În acest caz, în conformitate cu dispozițiile art. 230 din Codul de procedură fiscală, organul fiscal va purcede la întocmirea somației de plată, care potrivit noii reglementări va cuprinde printre elementele obligatorii și precizarea având ca obiect recunoașterea dreptului debitorului de a iniția procedura de mediere. În data de 25 ianuarie 2019, debitorul primește somația împreună cu titlul executoriu, iar în data de 11 februarie 2019, în termen legal, debitorul notifică organului fiscal intenția sa de a uzita de procedura medierii. Organul fiscal primind notificarea debitorului a priori procedează la analizarea notificării sub aspectul tardivității acesteia, constatând depunerea acesteia în termenul de 15 zile. Pe fondul neexistenței încă a normelor metodologice la care fac trimitere dispozițiile art. 230¹ alin. (8) din Codul de procedură fiscală, organul fiscal este obligat să respecte DREPTUL LA MEDIERE al debitorului, drept din care izvorăște obligația corelativă a organului fiscal de a suspenda executarea silite până la data finalizării medierii.

Astfel, dreptul debitorului o dată constituit începând cu data de 20 ianuarie 2019 prin adoptarea Legii nr. 30/2019 este imperativ a fi respectat, organul fiscal neputând să refuze procedura de mediere debitorului pe motiv că legea nu prevede sau este incompletă, în condițiile în care art. 230 alin. (1)-(2) și art. 230¹ din Codul de procedură fiscală recunoaște ad litteram dreptul debitorului de a benefica de procedura de mediere și de efectul acesteia intrinsec, respectiv suspendarea executării silite demarate împotriva sa. Aspectul interesant cu care s-a confruntat organul fiscal (precum și debitorul), a fost reprezentat de împrejurarea legală că procedura medierii nu se putea materializa în realitatea faptică și de iure în lipsa Ordinului președintelui A.N.A.F. prin care urma a se aproba procedura medierii.

În aceste condiții, ne exprimăm ferm convingerea că legiuitorul prin pasivitatea sa, devenită uzanță, nu a făcut altceva decât să suspende prin efectul legii, mai bine de 6 luni, executările silite începute după data de 20 ianuarie 2019 în raport cu debitorii care au notificat organului fiscal intenția lor de a uzita de procedura medierii, suspendare care era susceptibilă a înceta doar în situația prevăzută de art. 230¹ alin. (5) din Codul de procedură fiscală, respectiv „[…] în termen de 15 zile de la data finalizării medierii, dacă nu se stinge debitul sau nu se solicită înlesnirea la plată […].”

Cea de a doua situație se circumscrie ipotezei notificării organului fiscal ulterior datei de 4 iulie 2019, moment în care a intrat în vigoare Ordinul nr. 1757/2019 pentru aprobarea Procedurii de mediere, precum și a documentelor pe care debitorii sunt obligații să le prezinte în vederea susținerii situației economice și financiare, acesta marcând devansarea dificultăților juxtapuse etapelor specifice procedurii medierii. În continuare vom expune în mod exhaustiv fiecare fază a medierii, în scopul de a pune la dispoziția contribuabililor un ghid de mediere menit a-i sprijini și a le oferi instrumentul principal necesar în domeniul juridic și nu numai, respectiv „cunoașterea”.

• Etapa nașterii dreptului la mediere

În primul rând, procedura medierii reprezintă un drept al debitorului, acesta fiind liber să opteze pentru a exercita sau nu dreptul atribuit de art. 230¹ alin. (1) din Codul de procedură fiscală, cu precizarea că dreptul debitorul nu este unul absolut, ci este afectat de două limitări, una de natură temporară, iar cealaltă de natură formală.

Astfel, dreptul de mediere debutează cu notificarea comunicată organului fiscal prin intermediul căreia debitorul își exprimă intenția de a declanșa procedura de mediere, notificare care sub sancțiunea decăderii exercitării dreptului de mediere trebuie transmisă organului fiscală într-un termen de 15 zile de la data primirii somației de plată și a titlului executoriu de către debitor.

De asemenea, la notificare, debitorul este obligat să anexeze documente și informații care să susțină situația sa economică și financiară, documente care sunt distincte raportat la solicitarea care face obiectul procedurii de mediere, respectiv sunt reglementate două modalități de mediere, caracterizate prin direcții diferite și ghidate de unul dintre următoarele scopuri:

• clarificarea situației obligațiilor fiscale, înscrise în somație, dacă respectivul debitor are obiecții cu privire la acestea;
• analizarea de către organul fiscal împreună cu debitorul a situației economice și financiare a debitorului în scopul identificării unor soluții optime de stingere a obligațiilor, inclusiv posibilitatea de a beneficia de înlesnirile la plată prevăzute de lege.În cazul în care debitorul notifică organului fiscal intenția de mediere în condițiile clarificării situației obligațiilor fiscale, acesta se poate prezenta la întâlnirea organizată de către organul fiscal cu orice documente și informații relevante pentru clarificarea obligațiilor fiscale înscrise în somație.

În cazul în care debitorii notifică organului fiscal intenția de mediere în scopul identificării unor soluții optime de stingere a obligațiilor, inclusiv posibilitatea de a beneficia de înlesnirile la plată prevăzute de lege, în notificare trebuie să se menționeze orice informații relevante privind situația economică și financiară, cum ar fi justificarea stării de dificultate generată de lipsa temporară de disponibilități bănești și argumentarea posibilității plăților într-o anumită perioadă de timp.

• Etapa suspendării executării silite

Efectul juridic cel mai important care se produce în cursul apelării la procedura medierii este neîndoielnic cel juxtapus suspendării executării silite, corolar primirii notificării debitorului de către organul fiscal se produce DE DREPT, suspendarea procedurii de executare silită pentru obligațiile care fac obiectul procedurii de mediere între organul fiscal și debitor, respectiv obligații fiscale, amenzi de orice fel, precum și alte creanțe bugetare, individualizate în somația pentru care a fost depusă notificarea.

• Etapa procedurii medierii propriu-zise

În termen de maxim două zile de la primirea notificării privind intenția de mediere, organul fiscal înștiințează debitorul cu privire la organizarea întâlnirii în vederea realizării procedurii de mediere. Data organizării întâlnirii nu trebuie să depășească termenul de 10 zile de la primirea notificării intenției de mediere. În cazul în care debitorul este înrolat în spațiul privat virtual, înștiințarea privind organizarea întâlnirii în vederea realizării procedurii de mediere se comunică prin această modalitate.

Debitorul are obligația de a se prezenta la locul, data și ora stabilite prin înștiințarea privind organizarea medierii, în vederea desfășurării procedurii de mediere, având totuși posibilitatea ca în situația în care nu se poate prezenta, din motive temeinic justificate, la data și ora stabilite în înștiințare, să fixeze, împreună cu organul fiscal, o altă dată și oră de organizare a întâlnirii în vederea realizării procedurii de mediere, cu respectarea termenului de 10 zile de la primirea notificării intenției de mediere.

Procedura de mediere se organizează de către organul fiscal, prin asigurarea participării a doi reprezentanți, respectiv unul din cadrul compartimentului cu atribuții în evidența analitică pe plătitori, iar celălalt din cadrul compartimentului cu atribuții în executare silită. Ori de câte ori este necesar, la întâlnirea de mediere pot participa și șefii ierarhic superiori ai celor doi reprezentanți.

• Etapa finalizării medierii

Rezultatul medierii, precum și soluțiile optime de stingere a obligațiilor se consemnează într-un proces-verbal privind rezultatul medierii; procesul-verbal se întocmește în două exemplare, dintre care un exemplar se înmânează debitorului, iar un alt exemplar se arhivează la organul fiscal.

În cazul în care debitorul nu se prezintă la data și ora stabilite sau nu solicită un alt termen pentru organizarea medierii, organul fiscal consemnează acest fapt în procesul- verbal, care se comunică debitorului. În acest caz executarea silită continuă, de îndată, imediat după întocmirea și comunicarea procesului-verbal.

În situația în care nu este suspendată executarea silită, potrivit legii, iar ca urmare a organizării medierii nu se sting obligațiile înscrise în somație sau nu se solicită înlesnire la plată potrivit legii, măsurile de executare silită se continuă, după expirarea termenului de 15 zile de la data întocmirii procesului-verbal privind rezultatul medierii.

Având în vedere expozeul supra prezentat prin intermediul căruia am individualizat fiecare etapă a procedurii de mediere, în scopul de a vă oferi toate înlesnirile necesare, înțelegem să vă informăm că au fost adoptate și următoarele modele prin Ordinul nr. 1757/2019 pentru aprobarea Procedurii de mediere, precum și a documentelor pe care debitorii sunt obligații să le prezinte în vederea susținerii situației economice și financiare:

• notificarea privind intenția de mediere;
• înștiințarea privind organizarea medierii;
• procesul-verbal privind rezultatul medierii.

Important de reținut este și faptul că depunerea notificării de mediere într-un termen de 15 zile de la data comunicării somației de plată, nu influențează în nicio manieră cursul termenului de 15 zile pentru depunerea contestației la executare împotriva somației de plată și/sau a titlului executoriu emis de către organul fiscal.

Vă anexăm la prezentul articol „notificarea privind intenția de mediere”, iar pentru a declanșa procedura de mediere trebuie să completați notificarea, să anexați înscrisurile situației dvs. economice și financiare și să comunicați intenția de mediere organului fiscal în termen de 15 zile de la data recepționării somației de plată.

În lumina celor menționate, deși pe de o parte, procedura de mediere reprezintă un instrument juridic lăudabil, susceptibil a ajuta debitorii care se află într-o imposibilitate de plată, măcar pentru a obține o amânare sau o evitare temporară a executării silite, pe de altă parte, procedura de mediere reprezintă o creație a legiuitorului lăsată la discreția arbitrară a organului fiscal, care nu oferă posibilitatea diminuării debitului datorat, diminuare specifică noțiunii juridice de „mediere” care presupune realizarea unor concesii bilaterale, împrejurare care ar fi putut favoriza o colectare semnificativă a obligațiilor fiscale de către organul fiscal.

În final, cu titlu de explicație a ghilimelelor care „flanchează” noțiunea de „mediere” din cadrul titlului prezentului articol, menționăm că reprezintă doar o modalitatea de a sancționa, încă o dată, legiuitorul, care a dat dovadă de o necunoaștere a dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Acesta, prin utilizarea terminologiei de mediere, a alterat în mod axiomatic sensul noțiunii juridice, respectiv face trimitere la mediere dar fără a permite părților, debitorului și organului fiscal, să apeleze la un mediator, sens în care reglementarea unei procedurii de mediere în lipsa unui mediator este aidoma reglementării unei procedurii de judecată în lipsa unui judecător, cel puțin bizară, exprimându-ne eufemistic.

NOTIFICARE

privind intenţia de mediere

În atenţia ……………………………………………………………………….¹⁾

Subsemnatul/Subscrisa …………………………………………………………………²⁾, cu domiciliul/sediul în loc. ………………………………………., str. ………………………………………., nr. ……, bl. ……, sc. ……, et. ……, ap. ……, judeţul ………………………………, sector …………., CIF ………………………, date personale de contact: e-mail ………………………………, numărul de telefon/fax ……………………………. prin reprezentantul legal …………………………………………………………………³⁾, formulez prezenta:

NOTIFICARE privind intenţia de mediere

Având în vedere Somaţia nr. ………. din data de ………………………., în temeiul art. 230¹ din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.757/2019 pentru aprobarea Procedurii de mediere, precum şi a documentelor pe care debitorii le prezintă în vederea susţinerii situaţiei economice şi financiare, prin prezenta, vă notific intenţia privind organizarea unei întâlniri în vederea medierii prevăzute de aceste dispoziţii legale, care are ca obiect ⁴⁾:

|_| – clarificarea situaţiei obligaţiilor înscrise în somaţie

|_| – analiza de către organul fiscal împreună cu debitorul a situaţiei economice şi financiare a debitorului, în scopul identificării unor soluţii optime de stingere a obligaţiilor, inclusiv posibilitatea de a beneficia de înlesnirile la plată prevăzute de lege.

Informaţii relevante privind situaţia economică şi financiară, cum ar fi justificarea stării de dificultate generată de lipsa temporară de disponibilităţi băneşti şi argumentarea posibilităţii plăţilor într-o anumită perioadă de timp:

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

___________

¹⁾Se vor menţiona denumirea şi adresa organului fiscal emitent al somaţiei.

²⁾Se vor menţiona numele şi prenumele/denumirea debitorului.

³⁾Se vor menţiona numele şi prenumele reprezentantului legal al debitorului.

⁴⁾Se va bifa în mod corespunzător, în funcţie de obiectul solicitării.