Drepturi

Insolvența persoanei fizice

14 iulie 2017

Începând cu 1 august 2017 intră în vigoare Legea falimentului personal, urmărindu-se salvgardarea patrimoniului debitorului aflat în dificultate. În esenţă, actul normativ prevede că insolvenţa persoanelor fizice va putea fi soluţionată în trei moduri: pe bază de plan de rambursare a datoriilor, prin lichidare de active sau prin procedură simplificată.

Insolvenţa pe bază de plan de rambursare a datoriilor este o procedură administrativă, nu judiciară, iar aceasta se va putea aplica atunci când persoanele fizice nu mai pot să-şi plătească datoriile şi situaţia lor financiară nu este compromisă în mod iremediabil. Insolvenţa prin lichidare de active va putea fi cerută atunci când situaţia financiară a persoanei în cauză este iremediabil compromisă, iar procedura pe baza planului de rambursare nu poate fi îndeplinită. Cu privire la procedura simplificată de insolvenţă, aceasta va fi accesibilă dacă suma totală a datoriilor persoanei fizice este de cel mult zece salarii minime pe economie, iar aceasta nu are bunuri sau venituri urmăribile şi are peste vârsta standard de pensionare sau şi-a pierdut total ori cel puţin jumătate din capacitatea de muncă.

Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru redresarea situației financiare a debitorului persoană fizică, condiția ca acesta să fie de buna-credință să fie necesară, oferindu-se o acoperire într-o măsură cât mai mare a pasivului acestuia și descărcarea de datorii.

Astfel, se oferă posibilitatea unei redresări financiare realizată printr-o plată eşalonată şi/sau parțială a datoriilor sau prin punerea la dispoziție a tuturor elementelor de activ patrimonial la dispoziția creditorilor.

Cel care are posibilitatea să inițieze procedura insolvenței este debitorul, legea urmărind să ofere intrumente prin care să se reducă efectele negative ale urnărilor silite. Spre exemplu, se urmăreşte protejarea activelor esențiale şi insensizabilitatea unei părți din venituri, precum şi posibilitatea descărcării de datorii reziduale.

Ceeaa ce se urmăreşte prin această procedură se poate rezuma în următoarele puncte:

1. acordarea unei șanse debitorilor de bună-credință de redresare a situației financiare, prin intermediul unui plan de rambursare a datoriilor;
2. facilitarea negocierii/renegocierii amiabile a creanțelor și a încheierii unui acord al creditorilor cu debitorul asupra planului de rambursare a datoriilor;
3. sprijinirea ieșirii din starea de insolvență a debitorului, inclusiv prin descărcarea de datorii, în condițiile legii, într-un mod sistematic și rațional, astfel încât debitorul să fie motivat să facă eforturi pentru a desfășura activități generatoare de venituri, să fie facilitată reinserția acestuia în mediul social și contribuția sa la viața economică a comunității, conform cu nivelul de pregătire profesională și experiența acumulată;
4. maximizarea, printr-o procedură colectivă, a gradului de recuperare a creanțelor și a gradului de valorificare a activelor, atunci când este cazul;
5. asigurarea, în cadrul procedurii colective, a unui tratament echitabil al creditorilor și a unui tratament egal pentru creditorii de același rang;
6. recunoașterea drepturilor existente ale creditorilor și respectarea ordinii de prioritate a creanțelor, având la bază un set de reguli clar determinate și uniform aplicabile;
7. asigurarea unor proceduri de insolvență eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare și derulare a procedurii într-un termen rezonabil, într-o manieră obiectivă și imparțială, cu minimum de costuri pentru creditori, debitori, instituții și autorități publice, precum și pentru orice alte entități implicate;
8. asigurarea unui grad ridicat de transparență și previzibilitate în procedură, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului și cu protejarea datelor cu caracter personal.

Insolvenţa, astfel definită, are rol de condiţie necesară, dar nu şi suficientă, pentru a fundamenta deschiderea procedurii. Condiţia cumulativă care trebuie să fie verificată în acest scop este una negativă: inexistenţa probabilităţii rezonabile de redresare sau faptul că nu există o probabilitate rezonabilă pentru debitor de a redeveni, într-o perioadă de maximum 12 luni, capabil să-și execute obligațiile astfel cum au fost contractate, cu menținerea unui nivel de trai rezonabil pentru sine și pentru persoanele pe care le are în întreținere.

Probabilitatea rezonabilă de redresare financiară se apreciază pe baza criteriului legal al cuantumului total al obligațiilor, acesta fiind raportat la veniturile realizate sau prognozat a fi realizate față de nivelul de pregătire profesională și expertiză ale debitorului, precum și la bunurile urmăribile deținute de acesta.

Astfel, insolvența trebuie să fie însoţită de o stare de supraîndatorare structurală a debitorului. Legea permite supunerea consumatorului supraîndatorat unei perioade de disconfort financiar tolerabil limitată în timp la un an. Observăm cum se imune o limită de an cu privire la situația financiară a debitorului. Numai dacă acest interval este insuficient pentru ca o persoană de bună-credință să reușească să se redreseze pe baza unor eforturi proprii, ținându-se cont și de procedurile de executare silită care se pot desfășură în această perioadă, se va putea institui o punere sub protecția legii insolvenței.

Debitorul a cărui situație financiară este iremediabil compromisă nu are acces la procedura de insolvenţă prin plan de rambursare a datoriilor, deşi această procedură este rezervată debitorilor insolvenţi şi insolvabili (deci celor a căror situaţie financiară are toate şansele să fie calificată drept compromisă), ci doar la procedura de insolvenţă prin lichidare de active. Această procedură este destinată astfel doar debitorilor a căror situație este total compromisă, fiind necesar să se înțeleagă de la bun început ce procedură se aplică fiecărei situații personale.

În continuare, se cere să se facă o diferență între un debitor de bună-credință insolvabili și insolvenți, și cei care sunt insolvabili și solvenți. Cea mai importantă condiție, după cum am afirmat și mai sus, este faptul că la procedura insolvenței persoanelor fizice au acces doar debitorii insolvenţi de bună-credință, aflați în stare de supraîndatorare, manifestată în egală măsură punctual, progresiv şi structural.

Insolvența pe bază de plan de rambursare a datoriilor este o soluție rezervată consumatorului insolvent şi insolvabil, dar a cărui situație financiară nu este iremediabil compromisă. Debitorul insolvent şi atât de insolvabil, încât situația sa financiară este iremediabil compromisă, este obligat să recurgă la insolvența prin lichidare de active.

Consumatorul insolvent, dar solvabil, indiferent de proporţia dintre activul urmăribil şi pasiv, nu are acces la niciuna dintre formele procedurii, nerecunoscându-i-se dreptul la confort financiar. Accesul este exclus și pentru debitorul de rea-credință, dar și pentru debitorul aflat în insolvență iminentă, căruia legea nu îi pune la dispoziție niciun instrument de prevenție a insolvenței.

Pentru a se putea pune în practică, Legea nr. 151/2015 are nevoie şi de norme de aplicare, adoptate recent. Astfel, ele se regăsesc în Hotărârea Guvernului nr. 419/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 436. Totuși, normele vor intra în vigoare simultan cu intrarea în vigoare a legii, adică 1 august 2017.

Normele tratează într-o mare parte chestiunea administratorilor din procedură. Concret, se stabilește că ei vor fi desemnați printr-o aplicație informatică dedicată și vor putea fi practicieni în insolvență, notari, avocați sau executori. Administratorii vor putea să refuze numirea numai pentru motive întemeiată, de pildă, din priciuna unor probleme de sănătate, sau pentru că s-ar găsi în conflict de interese sau într-un caz de incompatibilitate potrivit normelor profesionale.

Concluzionând, vă invităm să faceți o citire Legii nr. 151/2015 şi HG nr. 419/2017, acestea fiind de actualitate și producându-și efectele de la 1 august 2017, necesitând o analiză amănunțită pentru a se înțelege cum se poate apela la instituția insolvenței persoanei fizice.