Drepturi

Timpul de lucru. Munca de noapte- interval orar, condiţii şi beneficii

17 octombrie 2017

Codul muncii face precizări clare referitoare la timpul de lucru al angajaților, astfel durata maximă legală a timpului de lucru nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.

 Durata timpului de muncă poate fi prelungită peste 48 de ore, cu condiția ca media orelor  de muncă, calculată pe o perioadă de referință de 4 luni calendaristici, sa nu depășească 48 de ore pe săptămână. Pentru anumite activități sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, se pot negocia perioade de referință mai mari de 4 luni, dar care să nu depășească 6 luni.

Angajatorul are obligația de a ține la locul de muncă evidenţa orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat și de a supune controlului inspectorilor de muncă această evidență, ori de câte ori se solicită.

Acordarea repausului săptămânal este o altă obligație a angajatorului. Prin codul muncii este reglementat repausul zilnic și săptămânal şi reprezintă unul din drepturile salariatului. Repausul săptămânal este, de obicei, de 48 de ore consecutive, de regulă sâmbăta și duminica.

Munca de noapte, este de asemenea, foarte bine reglementată prin lege.

Munca de noapte desfăşurată între orele 22:00-06:00 se consideră muncă de noapte. Salariatul de noapte poate reprezenta:

1. Salariatul care efectuează muncă de noapte cel puțin 3 ore din timpul său zilnic de lucru;
2. Salariatul care efectuează muncă de noapte în proporție de cel puțin 30% din timpul să lunar de lucru.

Durata normală a timpului de lucru nu poate depăși o medie de 8 ore pe zi, calculată pe un interval de referință de maxim 3 luni calendaristice, cu respectare prevederilor legale cu privire la repausul săptămânal.

Dacă, activitatea se desfășoară în condiții speciale sau deosebite de muncă, durata normală a timpului de lucru nu va depăși 8 ore pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore decât dacă majorarea acestei durate de muncă este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil și numai în situația în care o astfel de prevedere nu contravine unor prevederi exprese stabilite prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior. În această situație, angajatorul este obligat să acorde perioade de repaus compensatorii echivalente sau compensarea în bani a orelor de noapte lucrate peste durata de 8 ore.

Societatea care, în mod frecvent, desfășoară muncă de noapte este obligată să informeze inspectoratul teritorial de muncă.

Beneficiile muncii de noapte:

• Programul de lucru se poate reduce cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la reducerea salariului de bază;
• Să beneficieze de un spor pentru munca efectuată în timpul nopții de 25% din salariul de bază, dacă durata muncii reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.

Salariații care urmează să desfășoare muncă de noapte în condițiile art. 125 alin. 2 din Codul Muncii, trebuie supuși unui examen medical înainte de începerea activității, după care acesta urmează sa fie efectuat periodic.

Condițiile de efectuare a examenului medical şi periodicitatea acestuia se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin comun al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului sănătăţii. Salariaţii care desfăşoară muncă de noapte şi au probleme de sănătate recunoscute ca având legătură cu aceasta vor fi trecuţi la o muncă de zi pentru care sunt apţi.

Pentru tinerii care nu au împlinit vârsta de 18 ani, femeile gravide, lăuzele, precum și femeile care alăptează, le este interzisă prestarea muncii de noapte.