SUSPENDAREA EXECUTĂRII CONTRACTELOR ADMINISTRATIVE

În prezentul articol vom aborda succint, regimul juridic al suspendării judecătorești a executării contractului administrativ, având ca repere legislative prevederile Legii nr. 101/2016 și ale Legii nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018.Din nevoia resimțită de transparență și exhaustivitate, menționăm că vom purcede la prezentarea particularităților acțiunilor judiciare de suspendare a executării contractelor administrative, urmărind o succesiune logică, în deplină armonie cu dinamica etapelor judiciare a unui proces administrativ cu un astfel de specific.

Norma specială care reglementează posibilitatea suspendării executării contractului administrativ este prevăzută de art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

În ceea ce privește instituția suspendării executării contractului administrativ prin concursul instanței de judecată, legiuitorul a prevăzut la art. 53 alin. (2) din Legea 554/2004 că „În cazuri temeinic justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, instanța, până la soluționarea fondului cauzei, poate dispune, la cererea părții interesate, prin încheiere motivată, cu citarea părților, suspendarea executării contractului.”

De legea lata, față de exprimarea clară și neechivocă a textului legal, rezultă în baza unei interpretări gramaticale că prin intermediul dispozițiilor art. 53 alin. (1) și alin. (1¹) din Legea nr. 101/2016, legiuitorul a prevăzut că este admisibilă solicitarea suspendării executării contractelor administrative, numai în următoarele cazuri:

• acțiunile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire (legiuitorul folosește sintagma „Procesele și cererile” care din punctul nostru de vedere reprezintă o exprimare nefericită, care nu face altceva decât, pe de o parte, să creeze confuzii prin conjuncția „și”, iar, pe de altă parte, nu respectă normele de tehnică legislativă, sens în care am înlocuit sintagma „Procesele și cererile” cu sintagma „acțiuni” – s.n.);
• acțiunile privind anularea sau nulitatea contractelor administrative;
• acțiunile care decurg din executarea contractelor administrative.

Astfel, din interpretarea dispozițiile art. 53 alin. (1) și alin. (1¹) din Legea nr. 101/2016 rezultă că legiuitorul oferă posibilitatea pentru cei interesați în cazul „proceselor și cererilor” privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, de anularea sau nulitatea contractelor administrative care decurg din executarea contractelor administrative sau celor care decurg din executarea contractelor administrative de a solicita și suspendarea executării contractului administrativ în cauză.

Apelând la interpretarea sistematică, dar mai ales logică a dispozițiile art. 53 alin. (1) și alin. (1¹) din Legea nr. 101/2016, în opinia noastră, posibilitatea oferită de legiuitor, în sensul solicitării suspendării executării contractului administrativ în cazul „proceselor și cererilor” privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire este lipsită de interes pentru reclamant. Mai precis, argumentul care stă la baza lipsei interesului cererii de suspendare a executării contractului administrativ în cazul „proceselor și cererilor” privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, este cel juxtapus unui caracter logico-juridic, respectiv este absolut bizar, exprimându-ne eufemistic, a se solicita suspendarea executării unui contract administrativ, atât timp cât persoana în cauză nu este interesată și de desființarea contractului, printr-o acțiune în anulare/nulitate sau reziliere/rezoluțiune.

În ipoteza unei acțiuni privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, reclamantul justifică un interes în a obține despăgubiri pentru prejudiciile cauzate în cadrul procedurii de atribuire și nu de a desființa contractul administrativ, astfel, reclamantul a suferit prejudicii aprioric încheierii contractului, sens în care, în cadrul procesual trasat de o acțiune în despăgubiri, de natura celei anterior descrise, cererea având ca obiect suspendarea executării contractului administrativ nu îndeplinește condițiile de exercitare a acțiunii civile, respectiv cele prevăzute de art. 32 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă.

• Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o cerere de suspendare a unui contract administrativ

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 53 alin. (1) și alin. (7) din Legea nr. 101/2016, reiese că o cerere de suspendare a executării unui contract administrativ, pentru a îndeplini condițiile intrinseci de admisibilitate – în situația proceselor și cererilor privind anularea sau nulitatea contractelor administrative sau a celor prin care se solicită acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire grefate și cu desființarea contractului (prin anulare sau constatarea nulității), trebuie îndeplinite doar două condiții de fond, respectiv dovedirea cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Ab initio, potrivit art. 53 alin. (1¹) și alin. (7) din Legea nr. 101/2016, cu titlu de condiții de admisibilitate, în cazul formulării unei cereri de suspendare a executării unui contract administrativ decurgând din procesele și cererile având ca obiect executarea contractelor administrative, se impune a se îndeplini o condiție procedurală, respectiv formularea plângerii prealabile și ulterior, la momentul sesizării instanței, două condiții de fond, respectiv dovedirea cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Chestiunea care suscită discuții în practica judiciară este reprezentată de următoarea interogație: În cazul litigiilor privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor circumscrise prevederilor art. 53 – art. 57 din Legea nr. 101/2016 este necesar parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004?

La o primă analiză a dispozițiilor art. 53 alin. (1), alin. (1¹) și alin. (7) din Legea nr. 101/2016, răspunsul pare a fi destul de previzibil, respectiv cităm:

„(1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin completuri specializate în achiziții publice.

(1¹) Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante.

(7) Pentru soluționarea litigiilor prevăzute la alin. (1) nu este necesară parcurgerea unei proceduri prealabile.”

Cu alte cuvinte, în cazul proceselor și cererilor privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile, iar în cazul proceselor și cererilor care decurg din executarea contractelor administrative este impusă obligația parcurgerii procedurii prealabile.

În acest sens, menționăm că există opinii care susțin obligativitatea plângerii prealabile și în cazul litigiilor circumscrise prevederilor art. 53 din Legea nr. 101/2016, invocând în susținerea acestei opinii art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 privind obligativitatea parcurgerii plângerii prealabile.

De asemenea, există și opinii care susțin că în cazul litigiilor circumscrise prevederilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, nu este necesară parcurgerea etapei aferente plângerii prealabile, invocând în susținerea acestei opinii faptul că legiuitorul, reglementând o procedură specială de judecată, acolo unde a înțeles că este necesară procedura prealabilă, a reglementat-o expres, per a contrario în lipsa unei reglementări ad litteram, procedura prealabilă nu este obligatorie.

Fără a analiza în mod exhaustiv problema parcurgerii procedurii prealabile în litigiile circumscrise prevederilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, precizăm că nu achiesăm la opiniile/soluțiile de practică judiciară care împărtășesc ideea că în aceste situații parcurgerea procedurii prealabile este necesară prin raportare la dispozițiile art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

Punctul nostru de vedere își găsește fundamentul în art. 53 alin. (7) coroborat cu art. 68 din Legea nr. 101/2016 care prevăd în mod imperativ faptul că dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în măsura în care prevederile acestora din urmă nu sunt contrare. Prin urmare, având în vedere că dispozițiile art. 53 alin. (7) din Legea nr. 101/2016 se află într-un raport de contradicție cu cele aferente Legii nr. 504/2004, rezultă că dispozițiile art. 7 alin. (6) din Legea 554/2004 nu îți găsesc aplicabilitatea, și pe cale de consecință, în cazul proceselor și cererilor privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile.

Așadar, în cazul litigiilor circumscrise art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, judecătorul învestit cu soluționarea cererii de suspendare a executării contractului administrativ va analiza dacă sunt dovedite condițiile de fond, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, iar în ceea ce privește litigiile circumscrise art. 53 alin. (1¹) din Legea nr. 101/2016 judecătorul învestit cu soluționarea cererii de suspendare va verifica a priori ca și condiție de admisibilitate a cererii de suspendare, declanșarea de către reclamant a procedurii prealabile.

În acest sens, socotim nimerit să menționăm că procesul adiacent analizei condiției formulării plângerii prealabile, trebuie să se rezume la o examinare sumară, respectiv dacă reclamantul a formulat sau nu plângere prealabilă, și nicidecum, la o analiză a tardivității plângerii prealabile, în caz contrar, instanța de judecată ar intra în fondul litigiului, acțiune incompatibilă cu cererea de suspendare a executării unui contract administrativ, pe de o parte, iar pe de altă parte, s-ar dobândi autoritate de lucru judecat în raport cu tardivitatea plângerii prealabile, în ceea ce privește derularea ulterioară a acțiunii.

Chintesența suspendării executării contractului administrativ din perspectiva condițiilor cazului bine justificat și a prevenirii unui pagube iminente, se analizează în lipsa unei definiri în Legea nr. 101/2016 în raport cu terminologia oferită de către Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. În acest sens, art. 2 alin. (1) lit. t) și lit. ș) din Legea nr. 554/2004, definesc cazul bine justificat și prevenirea pagubei iminente, act normativ ce constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ, și care completează Legea nr. 101/2016.

• Cazul bine justificat

Astfel cum rezultă din art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea contenciosului administrativ, cazul temeinic justificat este definit ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.

În ceea ce privește „procesele și cererile” având ca obiect anularea sau nulitatea contractelor administrative circumscrise art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind cererea de suspendare a executării contractului din perspectiv condițiilor de fond, dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 îți găsesc prefect aplicabilitatea, cu privire la definirea cazului bine justificat.

În ceea ce privește „procesele și cererile” rezultate din executarea contractelor administrative, mai precis în cazul „proceselor și cererilor” având ca obiect rezilierea/rezoluțiunea unui astfel de contract, în cazul unei cereri de suspendare a executării contractului administrativ, definirea oferită de către legiuitor a cazului bine justificat în Legea nr. 554/2004 nu este perfect compatibilă, având vedere faptul că într-o acțiune de reziliere/rezoluțiune se pune în discuție culpa contractuală a unei părți, în timp ce art. 2 alin. (1) lit. t) antamează împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, respectiv o îndoială serioasă cu privire la legalitatea contractului administrativ.

Cu alte cuvinte, în cazul în care instanța de judecată este învestită cu o cerere de suspendare a executării unui contract administrativ în condițiile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, în prefigurarea unei acțiuni în rezilierea/rezoluțiunea unui contract administrativ, instanța în analizarea cazului bine justificat nu se va putea raporta la definiția acordată cazului bine justificat de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, având în vedere faptul că această definiție face trimitere la existența unor împrejurării de fapt și de drept care „lovesc” în legalitatea contractului, pe de o parte, iar, pe de altă parte, în „procesele și cererile” privind rezilierea/rezoluțiunea contractului se antamează ideea de culpă procesuală și nu ceea de legalitate a contractului administrativ.

Prin urmare, în această situație, instanța de judecată, în procesul specific de analiză a cazului bine justificat va trebui să adapteze definiția cazului bine justificat prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. Mai precis, să confere noțiunii de caz temeinic justificat, un sens diferit care să nu să implice împrejurări legate de starea de fapt și de drept cu privire la legalitatea contractului administrativ dat fiind faptul că rezoluțiunea ori rezilierea unui contract administrativ nu pune în discuție legalitatea acestuia, ci o neexecutare culpabilă a contractului.

• Prevenirea unui pagube iminente.

În ceea ce privește condiția prevenirii producerii unei pagube iminente pentru suspendarea executării contractului administrativ grefată de o acțiune în anulare sau în constatarea nulității ori o acțiune în rezoluțiune/reziliere, se analizează potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 și reprezintă „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”.

Conform art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 în cazuri temeinic justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, instanța, până la soluționarea fondului cauzei, poate dispune, la cererea părții interesate, prin încheiere motivată, cu citarea părților, suspendarea executării contractului.

• Mecanismul judecării cererii de suspendare a executării contractului administrativ

A priori, se impune precizarea momentului până la care se poate suspenda executarea contractului administrativ, în acest sens, sintagma folosită de legiuitor „până la soluționarea litigiului în fond” trebuie interpretată raportat la perioada de timp pentru care poate fi dispusă suspendarea, respectiv că se poate suspenda executarea contractul administrativ până la soluționarea definitivă a cauzei. De menționat e faptul că potrivit art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004, în cazul exercitării căii de atac a recursului în materia juxtapusă contencios administrativ, se produce o rejudecare a litigiului în fond.

În ceea ce privește interpretarea teleologică a sintagmei „până la soluționarea litigiului în fond” în raport cu momentul până la care se poate solicita suspendarea executării contractului, apreciem faptul că o cerere de suspendare a executării contractului va putea fi solicitată inclusiv în cazul în care acțiunea de fond se află în faza procesuală a recursului.

Din capul locului precizăm faptul că nici practica judecătorească și nici doctrina nu sunt unanime în ceea ce privește termenul până la care se poate solicita suspendarea executării contractului administrativ. Astfel, există opinii/soluții de practică judecătorească care susțin faptul că se poate solicita suspendarea executării contractului administrativ numai până la momentul la care judecătorul de primă instanță dă o soluție cererii având ca obiect suspendarea judecătorească a contractului administrativ, ulterior acestui moment, o cerere de suspendare a executării contractului administrativ se impune a fi respinsă ca inadmisibilă.

Alte opinii/soluții de practică judecătorească susțin faptul că se poate solicita suspendarea executării contractului administrativ, inclusiv în faza procesuală a recursului. Astfel cum am precizat și mai sus, subliniem faptul că ne raliem cu fermitatea acestor opinii/soluții, sens în care, în susținerea acestui argument oferim cu titlu explicativ câteva argumente:

• în cazul recursului exercitat în contencios administrativ, se procedează la o rejudecare a fondului;
• în cazul recursului exercitat în contencios administrativ, existând posibilitatea trimiterii cauzei spre rejudecare de către instanța de recurs;
• e posibil ca reclamantul în fața primei instanței să nu fi îndeplinit condiția prevenirii unei pagube iminente;

În ceea ce privește instanța competentă a se pronunța asupra cererii de suspendare a executării contractului administrativ, art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 prevede că „În cazuri temeinic justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, instanța, până la soluționarea fondului cauzei, poate dispune, la cererea părții interesate, prin încheiere motivată, cu citarea părților, suspendarea executării contractului.”

Interpretând sistematic dispozițiile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 raportat la art. 53 alin. (1) și alin. (1¹) din Legea nr. 101/2016 rezultă că: i) în cazul cererii de suspendare circumscrise acțiunilor de la alin. (1), instanța competentă este secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin completuri specializate în achiziții publice; ii) în cazul cererii de suspendare a executării contractului administrativ circumscrise acțiunilor de la alin. (1¹), instanța competentă este instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante.

Precizăm faptul că cererea de suspendare a executării contractului va putea fi formulată fie anterior, fie concomitent sau ulterior inițierii acțiunii de fond, având ca și capăt de cerere anularea/constatarea nulității unui contract administrativ ori rezilierea/rezoluțiunea unui contract administrativ.

Un aspect care se impune a fi precizat este situația în care reclamantul promovează o cerere de suspendare a executării contractului administrativ, anterior promovării acțiunii de fond prevăzute de art. 53 alin. (1) și alin. (1¹) din Legea nr. 101/2016 din perspectiva admisibilității cereri de suspendare, cât și din perspectiva momentului până la care se va solicita suspendarea judecății.

În ceea ce privește admisibilitatea promovării unei cereri de suspendare a executării unui contrat administrativ, precizăm faptul că o astfel de cerere este perfect admisibilă, având în vedere faptul că dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 își găsesc în mod natural aplicabilitatea – reclamantul va fi obligat ca în termen de 60 de zile de la data la care suspendarea executării contractului administrativ a fost admisă, să promoveze una dintre acțiunile prevăzute de art. 53 alin. (1) sau alin. (1¹), în caz contrar, suspendarea desființându-se de drept după împlinirea acestui termen.

Menționăm faptul că dacă reclamantul formulează o cerere de suspendare, anterior acțiunii de fond, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 în raport cu momentul până la care o astfel de suspendare își va produce efectele, ci suspendarea va fi dispusă până la soluționarea fondului cauzei, respectiv până la soluționarea definitivă a cauzei, în acest caz fiind aplicabile dispozițiile alin. 2 a art. 53 din Legea nr. 101/2016.

Astfel cum am precizat anterior, cererea de suspendare a executării contractului poate fi introdusă și concomitent cu acțiunea de fond, sau ulterior promovării acțiunii de fond. În cazul în care cererea de suspendare a executării contractului administrativ este formulată o dată cu acțiunea de fond, chestiunea competenței nu suscită discuții. Însă chestiunea care suscită discuții este aceea dacă cererea de suspendare a executării contractului este formulată ulterior promovării acțiunii de fond, unde se va introduce cererea de suspendare?

Considerăm că în acestă situație cererea de suspendarea a executării contractului administrativ va putea fi depusă, fie la același număr de dosar având ca obiect acțiunea de fond, fie separat, fără ca în acest ultim caz să se poată invoca necompetența instanței sesizate doar cu cererea de suspendare a executării contractului administrativ, în favoare instanței investite cu acțiunea de fond. În cazul în care acțiune de fond se află în fața primei instanțe, există posibilitatea invocării excepției conexității în favoarea acestei din urmă instanțe.

În ceea ce privește judecarea cererii de suspendare a executării unui contract administrativ prevăzută de art. 68 din Legea nr. 101/2016, art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 își găsește perfect aplicabilitatea, respectiv instanța soluționează cererea de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea părților. Procedura prevăzută la art. 200 și art. 201 din Codul de procedură civilă nu este aplicabilă. Întâmpinarea este obligatorie și se depune la dosarul cauzei cu cel puțin 3 zile înainte de termenul de judecată. Reclamantul va lua cunoștință de conținutul întâmpinării de la dosarul cauzei, instanța putând a acorda un nou termen de judecată în cazul în care reclamantul solicită amânarea pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.

O chestiune discutabilă e dacă în materia suspendării executării contractului administrativ sunt aplicabile dispozițiile art. 14 alin. (6) din Legea 554/2004, dispoziții care prevăd că „Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive”. Din punctul nostru de vedere, dispozițiile art. 14 alin. (6) din Legea 554/2004 sunt perfect aplicabile, iar reclamantul poate formula mai multe cereri succesive de suspendarea executării contractelor dar pentru alte motive.

În ceea ce privește aplicabilitatea art. 14 alin. (7) din Legea 554/2004, cererii de suspendarea a executării contractului, dispoziții care prevăd că „Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.”, din capul locului precizăm faptul că deși aceste dispoziții legale își găsesc aplicabilitatea, se impun a fi transpuse naturii juridice a cererii de suspendare, respectiv suspendarea executării contractului are ca efect încetarea oricărei forme de executare a obligațiilor contractuale până la expirarea duratei suspendării. În acest caz, părțile nu vor putea să se prevaleze de pactele comisorii, clauzele penale ori clauzele rezolutorii inserate în contractul administrativ, pentru neexecutarea contractului administrativ. Cu alte cuvinte, autoritatea contractantă nu mai este ținută să-și execute obligațiile la care s-a obligat față de operatorul economic co-contractant pe perioada suspendării executării contractului, iar operatorul economic co-contractant, nu mai este ținut să-și execute obligațiile la care s-a obligat față de autoritatea contractantă pe perioada suspendării executării contractului.

În fine, instanța se pronunță asupra cererii de suspendarea a recursului prin încheiere care poate fi atacată în termen de 5 zile de la data comunicării. În ceea ce privește calcul termenului de 5 zile, precizăm faptul că acesta se calculează potrivit dispozițiilor Legii nr. 101/2016 și nu potrivit dispozițiilor Codului de procedură, în acest sens, găsindu-și aplicabilitatea dispozițiile art. 5 din Legea nr. 101/2016 care prevăd că „(1) Termenele procedurale stabilite de prezenta lege, exprimate în zile, încep să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului și se încheie la expirarea ultimei ore a ultimei zile a termenului. (2) Ziua în cursul căreia a fost comunicat un act procedural nu este luată în calculul termenului. Dacă ultima zi a unui termen exprimat altfel decât în ore este o zi nelucrătoare, termenul se încheie la expirarea ultimei ore a următoarei zile lucrătoare.”. Mai precis în calcului termenului de 5 zile, ziua când se comunică încheierea dată asupra cererii de suspendare nu este luată în calcul, dar ziua în care se împlinește este luată în calculul termenului de 5 zile.

Concluzionând, astfel cum am precizat la începutul acestui articol, am încercat să prezentăm succint instituția suspendării judecătoreștii a executării contractului administrativ, urmărind să oferim câteva repere procedurale orientative în universul extrem de complex al suspendării executării contractelor administrative.

Ca întotdeauna, în spatele noilor reglementării „aparent clare” stau detalii și nuanțe care vor genera dileme, controverse (unele previzibile), precum și frustrări însă, sperăm noi, ca în cele din urmă doctrina, dar mai ales practica instanțelor, să găsească soluții viabile în deplină concordanță cu normele din domeniu, iar aceste soluții să nu fie doar corecte, ci și echitabile.