Drepturi

Clauze abuzive

20 iunie 2017

Orice contract ce este încheiat între profesioniști și consumatori, scopul fiind vânzarea unor bunuri ori prestarea de servicii, trebuie să cuprindă clauze contractuale clare, fără echivoc, nefiind necesare cunoștințe de specialitate pentru ca acestea să fie înțelese, prevede Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori. Însă, în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze din contract, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.  În acest context, trebuie analizat ce înseamna redactarea clauzelor într-un limbaj clar și inteligibil, această analiză fiind necesar a fi făcută din perspectiva legislației speciale, cea privind protecția consumatorului. Un limbaj clar înseamnă, în primul rând, o exprimare corectă din punct de vedere gramatical, însă obligatoriu trebuie să fie și negociate, contractul expunând în mod transparent funcționarea concretă a mecanismului la care se referă clauza respectivă. În ceea ce privește limbajul inteligibil, se apreciază că aceasta înseamnă mult mai mult, respectiv, înseamnă posibilitatea pentru consumatori să prevadă consecințele ce decurg din cuprinsul clauzelor contractului, în special sub aspectul consecințelor economice care rezultă din acesta.

Noțiunea de consumator este susceptibilă de două semnificaţii. Într-un sens restrâns, prin consumator se înţelege persoana fizică care încheie un contract de achiziţie de bunuri sau furnizare de servicii în interes personal sau familial. În accepţiunea largă, sunt vizaţi şi profesioniştii care, prin contractele încheiate, urmăresc satisfacerea unor interese profesionale.

Legea nr. 193/2000, modificată în 2002, a statuat asupra noţiunii de consumator, acesta însemnând orice persoană fizică care, prin încheierea contractelor de consum, acţionează în scopuri care se află în afara activităţii sale profesionale.

Spre deosebire de noţiunea de consumator, cea de comerciant nu a ridicat atâtea probleme, stabilindu-se atât la nivelul Uniunii Europene, cât şi în dreptul naţional, că prin comerciant se înţelege orice persoană fizică sau juridică ce acţionează în scopuri legate de activitatea sa profesională, publică sau privată. Unele diferenţe pot fi constatate cu privire la terminologia folosită: fie sunt utilizaţi termenii de „vânzător” şi „furnizor”, fie de „comerciant” sau „profesionist”. Diferenţa dintre comercianţi şi consumatori este uneori dificil de făcut, mai ales în acele sisteme de drept care au înţeles să protejeze şi nonprofesionistul, persoană juridică. În dreptul francez, s-a recurs la criteriul domeniului de activitate a persoanei juridice.

Prin legea protecției consumatorului se oferă o protecție sporită persoanei care folosește un bun sau un serviciu pentru a-și satisface o trebuință finală, consumatorul fiind văzut ca un subiect aflat în inferioritate economică față de profesionist. Dreptul consumului instituie o dublă protecție, pe de o parte fiind protejată libertatea profesioniștilor de a oferi spre consum bunuri și servicii, iar pe de altă parte sunt edictate drepturi subiective în favoarea consumatorului, urmărindu-se o echilibrare a raporturilor.

Putem califica o clauză ca fiind abuzivă atunci când acesta nu a fost negociată direct cu consumatorul, și dacă, singură sau împreună cu alte prevederi din contractul încheiat, creează în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ cu privire la drepturile și obligațiile prevăzute.  Trebuie să avem în vedere că o simplă informare cu privire la clauzele din contract nu echivalează în niciun fel cu negocierea contractului. Această clauză are menirea de a rupe echilibrul contractual, transformându-se într-o modalitate de dobândire a unui avantaj excesiv în favoarea profesionistului.

Cu titlu de exemplu, s-a constatat în practica instanțelor că am fi în prezența unei clauze abuzive într-un contract de credit dacă în acest contract există o clauză contractuală care acordă dreptul băncii de a modifica unilateral dobânda creditorului, în raport de o marjă fixă stabilită exclusiv de către bancă.

Pentru a califica o clauză ca fiind abuzivă, Ordonanța nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor stabilește condițiile ce se cer a fi îndeplinite pentru a fi în prezența ei. Astfel, clauza abuzivă este cea care:

• Nu se negociază direct
• Produce un dezechilibru contractual
• Încalcă principiul bune-credințe

Cu privire la negocierea directă, legea prevede ce este o clauză ne-negociată: o clauză contractuală stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piață. Negocierea trebuie să aibă un caracter efectiv, în sensul existenței reale a posibilității de a schimba conținutul sau natura contractului, căci simplele discuții clarificatoare pe marginea unei clauze nu au semnificația unei negocieri.

De asemenea, mare atenție asupra aceea ce se negociază. Negocierea anumitor clauze nu exclude existența, în același contract, a altor clauze cu caracter abuziv, clauze ce “au fost omise” să reprezinte obiectul unei discuții între consumator și profesionist.

Atunci când discutăm despre buna-credință ne fundamentăm pe ideea de abuz de încredere exercitat de profesionist, ducând la ruperea echilibrului contractual. În practica judecătorească, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că trebuie stabilit un rezultat obiectiv al clauzei, acela de a crea un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor în detrimentul consumatorului, iar din punct de vedere subiectiv, trebuie încălcată cerinţa de bună-credinţă. Astfel, într-o decizie din 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că respectivele clauze invocate de reclamantă nu puteau fi considerate abuzive întrucât, din punct de vedere obiectiv, nu s-a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor în detrimentul consumatorului. În plus, instanţa supremă a apreciat că acest dezechilibru s-ar fi creat însă, în detrimentul asigurătorului, prin anularea clauzelor. Din punct de vedere subiectiv, instanţa a constatat că asigurătorul nu a procedat cu rea-credinţă, asiguratul fiind acela care şi-a invocat propria culpă prin nerespectarea unei reguli prudenţiale, îndeobşte admisă potrivit echităţii şi obiceiului.

Astfel, buna-credință se concretizează într-un comportament diligent atât al profesionistului, cât și al consumatorului, cooperarea celor două părți dar și loialitatea acestora, finalitatea fiind reprezentată de îndeplinirea scopului contractului.

Cu privire la existența unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, o ințelegem ca fiind o absență a corelației între ceea ce este stipulat în contract și ceea ce se produce în realitate, vizând atât domeniul juridic, cât și cel economic. Momentul încheierii contractului este cel în funcție de care putem stabili dacă suntem în prezența unui dezechilibru sau nu, căci dacă dezechilibru apare pe parcursul executării contractului, vom fi în prezența instituției impreviziunii.

În momentul în care descoperim o clauză abuzivă, există posibilitatea de a o reprima, scopul final fiind restabilirea echilibrului contractual între drepturile și obligațiile părților, aplicând o sancțiune profesionistului ce a stipulat aceste clauze.

Legea nr.193/2000, art.6 enunță care este sancțiunea aplicată asupra clauzelor abuzive, astfel, clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua. Însă, art.7 din aceeași Lege prevede că în măsura în care contractul nu își mai poate produce efectele dupa înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul este îndreptățit să ceară rezilierea contractului, putând solicita, după caz, și daune-interese.

În concluzie, rămâne doar să vă încurajăm să depuneți o diligență maximă atunci când doriți să încheiați un contract cu un profesionist, analizând foarte atent toate clauzele stipulate!