Drepturi

Divorțul în pași simpli

9 iunie 2017

Potrivit Biroului European de Statistică, divorțurile devin o modă atât în România cât și în întreaga Europă, rata divorțului ridicându-se în Europa la procentul de 47%, motivele cele mai frecvente fiind infidelitatea, problemele financiare, migraţia, violenţa în familie, viciile sau chiar incompatibilitatea caracterelor.

Mai mult, în cele mai multe state comunitare, în momentul de față numărul divorţurilor este în creştere, mulţi copii crescând în familii mono-parentale, ultimele date statistice arătând că în toate cele 28 de state membre UE erau înregistrate 2,1 milioane de căsătorii şi peste 986.000 de divorţuri.

Printre statele fruntaşe în cadrul cărora se atestă o rată a divorţurilor de peste 60% se numără Spania, Suedia, Portugalia, Ungaria şi Cehia, recordul absolut aparținând însă Belgiei, cu o rată de divorţ de peste 70%.

Se pare că potrivit statisticilor efectuate, cauza numărul 1 a divorțurilor este infidelitatea conjugală, pe locul doi aflându-se violența fizică și incompatibilitatea caracterelor, iar în ceea ce privește vârsta medie la care intervine divorțul între soți, în mod cu totul surprinzător putem discuta despre intervalul 35-42 de ani, deci după mai mulți ani de căsnicie.

Dar care sunt modalitățile prin care putem pune capăt unei căsătorii nedorite? Care sunt pașii legali care trebuie urmați? Cât durează procedurile legale?

1. Divorțul pe cale administrativă sau prin procedură notarială

1.1. Condiții:

În situația în care soții sunt de acord cu divorțul și nu au copii minori, născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, ofițerul de stare civilă sau notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soților, eliberându-le un certificat de divorț.

Totuși, divorțul prin acordul soților poate fi constatat de notarul public chiar și în cazul în care există copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, dacă soții convin asupra tuturor aspectelor referitoare la: numele de familie  pe care doresc să îl poarte după divorț, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, stabilirea locuinței copiilor după divorț, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii, precum și stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.

1.2. Procedura

Cererea de divorț se depune de soți împreună (personal sau prin mandatar cu procură specială), moment de la care ofițerul de stare civilă sau notarul public înregistrează cererea și le acordă soților un termen de reflecție de 30 de zile.

La expirarea acestui termen, soții se prezintă personal în fața ofițerului de stare civilă sau a notarului public, iar în situația în care aceștia în continuare stăruie în divorț, dacă consimțământul lor este liber și neviciat, este eliberat certificatul de divorț fără a se face vreo mențiune cu privire la culpa soților.

În situația în care soții nu se înțeleg asupra numelui de familie pe care urmează să îl poarte după divorț, sau asupra oricăror alte aspecte care vizează exercitarea autorității părintești, ofițerul de stare civilă sau notarul public urmează a emite o dispoziție de respingere a cererii de divorț, soții urmând a se adresa instanței de judecată pentru soluționarea cererii de divorț și a tuturor aspectelor aferente acesteia.

2. Divorțul pe cale judecătorească

În situația în care soții nu ajung la un numitor comun în ceea ce privește efectuarea procedurii de divorț în fața unui notar public, se poate apela în acest sens la intervenția instanței de judecată, care este competentă să soluționeze orice diferend existent între soți cu privire la încetarea căsătoriei și cererile adiționale acesteia.

2.1. Motive de divorț

Divorțul poate avea loc prin una din următoarele modalități:

1. Prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț, situație în care divorțul poate fi pronunțat indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există sau nu copii minori rezultați din căsătorie;
2. Din culpă, în situația în care din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;

În acest caz, divorțul se poate pronunța dacă instanța stabilește culpa unuia dintre soți în destrămarea căsătoriei. Totodată, în situația în care se constată potrivit probatoriului administrat o culpă comună a soților, instanța va pronunța divorțul din culpa comună a ambilor soți, chiar dacă numai unul dintre soți a efectuat cererea de divorț.

Totuși, precizăm că există și situația nedorită în care deși unul dintre soți solicită desfacerea căsătoriei din culpa soțului pârât, instanța constată prin intermediul probatoriului administrat culpa exclusivă a soțului reclamant, caz în care potrivit jurisprudenței naționale, cererea este respinsă ca fiind neîntemeiată/nedovedită, soțul reclamant văzându-se pus în situația de a fi practic legat din punct de vedere legal alături de partenerul său de viață chiar și împotriva voinței sale.

1. La cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin doi ani;
2. La cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei, situație în care desfacerea căsătoriei urmează a se pronunța fără a se face mențiune despre culpa soților;

2.2. Efectele divorțului

Căsătoria se consideră desfăcută din ziua în care hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a rămas definitivă.

Ca urmare a desfacerii căsătoriei, ca regulă generală, soții urmează a reveni la numele purtat anterior căsătoriei. Totuși, soții pot păstra numele purtat în timpul căsătoriei în situația în care aceștia convin de comun acord în acest sens, precum și în situația în care deși soții nu ajung la o înțelegere, instanța apreciază necesară păstrarea numelui pentru motive temeinice justificate de interesul superior al copilului sau de interesul unuia dintre soți.

În ceea ce privește regimul matrimonial, precizăm că acesta încetează la data introducerii cererii de divorț, însă soții pot solicita instanței (numai în cazul divorțului prin acord) să constate că regimul matrimonial a încetat la data separației în fapt – aspecte foarte importante și deloc de neglijat în cadrul unei viitoare acțiuni de partaj.

Cu privire la relațiile dintre părinții divorțați și copiii minori ai acestora, instanța urmează a se pronunța sub toate aspectele aferente prin intermediul hotărârii de divorț, pronunțând o hotărâre executorie cu privire la: stabilirea modalității de exercitare a autorității părintești, stabilirea locuinței minorului, precum și stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare și pregătire profesională a minorului.

Cât durează finalizarea unei astfel de proceduri de divorț?

Sub acest aspect precizăm că durata unui proces de acest tip este diferită în funcție de calea procesuală pe care soții o aleg pentru soluționarea cererii lor precum și în funcție de obiectul concret al cererii.

Astfel, în situația în care soții se adresează instanței de judecată printr-un acord, întreaga procedură poate fi estimată la durata de 3-6 luni, soluția pronunțată fiind definitivă și nemaifiind astfel posibilă tergiversarea definitivării printr-o eventuală cale de atac a apelului.

Totuși, nu putem vorbi despre durate atât de scurte în situația în care cererile soților se află în contradictoriu, fără a exista un acord în acest sens, caz în care putem discuta despre o durată de soluționare a cauzelor de minim 1 an, cu atât mai mult în cazurile în care intervine și problema stabilirii raporturilor dintre părinții aflați în litigiu și copiii minori ai acestora.

De cele mai multe ori însă, litigiile de această natură nu sunt finalizate în mod definitiv după pronunțarea sentinței de către instanța de fond, sentință care deși este executorie, nu este definitivă, putând fi atacată în termen de 30 de zile cu o cerere de apel, situație în care până la soluționarea în mod definitiv a cauzei este necesară parcurgerea unei noi proceduri în etapa apelului, cu o durată estimativă cuprinsă între 6 luni și 1 an, în funcție de probele concrete care urmează a fi administrate.

Aspecte procedurale

În fața instanțelor de fond, soțul reclamant are obligația de a se înfățișa personal, în situația în care lipsește nejustificat și se înfățișează numai pârâtul, cererea urmând a-i fi respinsă ca nesusținută.

Potrivit dispozițiilor Codului de Procedură Civilă, această obligație nu îi incumbă și soțului pârât, care are privilegiul de a alege dacă se prezintă sau nu personal în fața instanței de judecată.

Totusi, dacă unul dintre soți execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicție judecătorească, are reședința în străinătate sau se află într-o altă asemenea situație, care îl împiedică să se prezinte personal, acesta se va putea înfățișa prin mandatar împuternicit printr-o procură specială.

Precizăm că deși potrivit legii, soții se pot împăca în tot cursul judecății, instanța având obligația de a încuraja părțile în acest sens, din păcate, potrivit practicii, sunt rare cazurile în care aceste împăcări generează efectul dorit pe termen lung.