Drepturi

Regimurile matrimoniale sau personalizarea pecuniară a căsătoriei

10 iulie 2017

Căsătoria nu reprezinta numai uniunea spirituală dintre soți ci și o reglementare a bunurilor conjugale și puterilor soților prin intermediul sistemului regimurilor matrimoniale. Ceea ce puțini cunosc este faptul că acest set de reguli destinat caracterizării relației patrimoniale se poate schimba și personaliza pentru a se potrivi cât mai bine relației dintre cei doi soți din punct de vedere material.

În primul rând, este important de subliniat faptul că în Romania există de la intrarea în vigoare a Noului Cod Civil un set primar de reguli fundamentale și imperative care se aplică tuturor cuplurilor căsătorite, indiferent de regimul matrimonial ales de aceștia; acest set de reguli există sub denumirea de regim primar și include reguli privind contribuția soților la cheltuielile căsătoriei și nevoile familiei, protecția locuinței familiei, dreptul la informare, independența soților, cât și măsurile care pot fi luate în situații de criză.

Pe scurt, ceea ce trebuie cunoscut din acest regim imperativ la care sunt supuse toate căsătoriile încheiate pe teritoriul României este faptul că soții contribuie împreuna la cheltuielile cotidiene ale familiei și cele necesare creșterii copiilor, și că, atunci când este cazul, locuința familiei dispune de un regim juridic special. Acesta conferă protecție soțului neproprietar sau al cărui nume nu este menționat în contractul de închiriere prin faptul că orice act de înstrăinare asupra locuinței necesită consimțământul scris al soțului neproprietar.

În afara regimului primar, sistemul nostru prevede că orice căsătorie încheiată fără alegerea unui regim matrimonial va fi sub incidența regimului comunității legale care prevede printre altele că:

• bunurile dobândite de soți înaintea căsătoriei vor rămâne bunuri proprii ale soțului dobânditor.
• bunurile achiziționate după căsătorie vor fi comune fără a exista cote-părți de proprietate (ele se stabilesc numai în cazul intervenirii unui divorț).
• veniturile din muncă, pensie sau asigurări sociale vor constitui bunuri comune.
• constituie datorii comune ale soților obligațiile contractate împreună, cheltuielile de administrare și conservare ale bunurilor comune cât și cheltuielile obișnuite ale căsătoriei.
• rămân de asemenea bunuri proprii cele de uz personal, cele obținute prin legat sau donație, cele necesare exercitării profesiei, premiile, îndemnizațiile de asigurare și despăgubirile cât și fructele acestora sau bunurile care le înlocuiesc.

În condițiile în care acest regim nu se potrivește raportului dintre soți, Codul Civil ne oferă posibilitatea încheierii unei convenții matrimoniale în fața notarului public prin care se poate alege regimul separației de bunuri, regimul universalității de bunuri, cel al participării la achiziții sau un alt regim derogatoriu adecvat.

Conform art. 360 al C.Civ sub regimul separației de bunuri, ‘fiecare dintre soți este proprietar exclusiv în privința bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei, precum și a celor pe care le dobândește în nume propriu după această dată’. Acest lucru nu înseamnă însă că soții nu pot deține bunuri comune, dimpotrivă, ei putând achiziționa oricând împreuna bunuri mobile sau imobile pe cote-părți. De asemenea, soții vor răspunde individual pentru obligații.

Dezavantajul acestui regim constă în principal în faptul că la adoptarea sa trebuie întocmit un inventar al bunurilor mobile ale fiecărui soț, care trebuie anexat convenției matrimoniale.

Soții pot de asemenea prin intermediul convenției matrimoniale să opteze pentru regimul universalității de bunuri sau cel al participării la achiziții, regimuri care însă nu dispun de câte o secțiune distinctă în Codul Civil dar pe care le vom prezenta succint.

În cazul optării pentru regimul universalității de bunuri, soții vor deveni proprietari în devălmășie a tuturor bunurilor dobândite de fiecare înaintea căsătoriei sau împreună, ulterior acesteia.

Regimul participării la achiziții este unul atipic și rareori întâlnit în sistemele de drept, sau mai ales în practică, el stipulând faptul ca în interiorul căsătoriei soții se vor afla sub regimul separației de bunuri. Atipic este faptul că în cazul unui divorț se va efectua o împărțire a ‘îmbogățirii’ acestora, soțul având o îmbogățire mai săracă având dreptul la jumătate din diferența celuilalt.

De menționat este faptul că indiferent de data încheierii convenției matrimoniale, aceasta își va produce efectele doar de la data încheierii căsătoriei în fața agentului de stare civilă.