Drepturi

În mâinile noastre – Protecția și promovarea drepturilor copilului

5 septembrie 2017

Joi, 1 iunie 2017, Ministerul Muncii și Justiției Sociale (MMJS) a anunțat înființarea instituției Avocatul Copilului, cu mandatul de a promova drepturile copilului și de a apăra respectarea acestora.

În comunicatul de presă, MMJS ne informează că investiția în copii reprezintă o investiție în viitor, programul de guvernare pentru perioada 2014 – 2020 cuprinde printre măsurile destinate acestora și înființarea instituției Avocatul Copilului, până la sfârșitul anului, cu mandatul de a promova drepturile copilului și a apăra respectarea acestora. Dreptul la participare, asigurat prin lege fiecărui copil, îi conferă acestuia posibilitatea de a avea un cuvânt de spus în procesul adoptării tuturor deciziilor care îl privesc. Vocea copiilor trebuie să se facă auzită, iar prin înființarea Avocatul Copilului ne dorim ca drepturile și interesele copiilor să fie apărate și promovate în fața tuturor, fie că vorbim de instituțiile de la nivel central sau local sau orice alți factori de decizie, ale căror hotărâri au impact asupra vieții acestora. Avocatul Copilului va acționa în scopul promovării și protejării drepturilor copiilor în vârstă de până la 18 ani, va susține și încuraja respectarea și promovarea drepturilor copiilor în vederea îmbunătățirii atitudinii publice față de copii. Acesta va colabora cu organizațiile copiilor și va transmite informațiile primite de la acestea către factorii de decizie și autoritățile competente, având posibilitatea de a formula și de a propune măsuri, menite să încurajeze participarea copiilor în luarea deciziilor care îi privesc.

Legea nr. 272 din 21 iunie 2004, numită și Legea Copilului, reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea şi garantarea drepturilor copilului. Autorităţile publice, organismele private autorizate, precum şi persoanele fizice şi persoanele juridice responsabile de protecţia copilului sunt obligate să respecte, să promoveze şi să garanteze drepturile copilului stabilite prin Constituţie şi lege, în concordanţă cu prevederile Convenţiei adoptate de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale celorlalte acte internaţionale în materie la care România este parte. Protecţia copiilor și drepturile acestora împotriva tuturor formelor de violenţă este un drept fundamental garantat atât de Convenţia ONU cât şi de alte tratate şi standarde internaţionale privind drepturile omului.

Drepturile copilului prezentate conform Convenției ONU sunt următoarele:

• Copilul are dreptul la stabilirea și păstrarea identității sale.
• Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
• Copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia, printr-o măsură dispusă în condițiile legii, are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
• Copilul ai cărui părinți locuiesc în state diferite, are dreptul de a întreține relații personale și contacte directe cu aceștia, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
• Copilul are dreptul de a primi o educație care să îi permită dezvoltarea, în condiții nediscriminatorii, a aptitudinilor și personalității sale.
• Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge, și de a beneficia de serviciile medicale și de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept.
• Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării, și nu poate fi constrâns la o muncă ce are un potențial risc sau care este susceptibilă să îi compromită educația ori să îi dăuneze sănătății sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale.
• Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială.
• Copilul are dreptul de a beneficia de asistență socială și de asigurări sociale, în funcție de resursele și de situația în care se află acesta și persoanele în întreținerea cărora se găsește.
• Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva folosirii ilicite de stupefiante și substanțe psihotrope, așa cum sunt acestea definite de tratatele internaționale în materie.
• Copilul are dreptul la protecție împotriva oricărei forme de exploatare.
• Copilul cu handicap are dreptul la îngrijire specială, adaptată nevoilor.
• Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice și a vieții sale intime, private și familiale. Este interzisă orice acțiune de natură să afecteze imaginea publică a copilului sau dreptul acestuia la viața intimă, privată și familială.
• Copilul are dreptul la libertate de exprimare. Părinții sau după caz alți reprezentanți legali ai copilului, persoanele care au în plasament copii precum și persoanele care prin natura funcției promovează și asigură respectarea drepturilor copiilor au obligația de a le asigura informații, explicații și sfaturi, în funcție de vârsta și gradul de înțelegere al acestora precum și de a le permite să-și exprime punctul de vedere, ideile și opiniile.
• Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-și exprima liber opinia sa asupra oricărei probleme care îl privește. În orice procedură judiciară sau administrativă care îl privește, copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani! Cu toate acestea poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluționarea cauzei.
• Copilul are dreptul la libertate de gândire, de conștiință și religie. Potrivit Art. 491 al Codului Civil al României: “(1) Părinții îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în condițiile legii, ținând seama de opinia, vârsta și de gradul de maturitate ale acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios. (2) Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani are dreptul să își aleagă liber confesiunea religioasă.”
• Copilul are dreptul la libertate de asociere, în structuri formale și informale, precum și dreptul la libertatea de întrunire pașnică, în limitele prevăzute de lege.
• Copilul aparținând unei minorități etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viață culturală proprie, la declararea apartenenței sale religioase, la practicarea propriei sale religii, precum și dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alți membrii ai comunității din care face parte.
• Copilul are dreptul la respectarea personalității și individualității sale și nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante.
• Copilul are dreptul la odihnă și vacanță.
• Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oricăror forme de violentă, neglijentă, abuz sau rele-tratamente.
• Copilul are dreptul să crească alături de părinții săi. Copilul are dreptul sa fie crescut într-o atmosferă de afecțiune și de securitate materială și morală.
• Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinților săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora, are dreptul la protecție alternativă.
• Copilul are dreptul sa depună singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale.
• Copilul este informat asupra drepturilor sale precum și asupra modalităților de exercitare a acestora.

Fiecare societate, indiferent de cadrul cultural, economic sau social, poate și trebuie să oprească violenţa faţă de copii. Aceasta nu înseamnă doar sancţionarea agresorilor, dar necesită și transformarea mentalităţii societăţilor și a condiţiilor economice și sociale asociate cu violenţa. Deşi uneori este percepută ca o problemă individuală, violenţa împotriva copiilor este, de fapt, o problemă a societăţii, determinată de inechităţi economice şi sociale şi nivel scăzut de educație. Ea este stimulată de normele sociale ce tolerează violenţa, ca o modalitate acceptabilă de rezolvare a conflictelor, ce permit dominarea adulţilor asupra copiilor şi astfel încurajând discriminarea.

Copiii care au fost abuzaţi sau neglijaţi grav deseori au probleme de dezvoltare, întâmpină dificultăţi de învăţare şi au rezultate slabe la şcoală. Ei pot avea un respect de sine scăzut şi pot suferi de depresie, ceea ce poate duce, în cele mai rău caz, la comportament riscant şi auto-vătămare. Asistarea la cazurile de violenţă poate cauza probleme similare. Copiii care cresc într-o gospodărie sau comunitate violentă tind să asimileze acel comportament, ca o modalitate de rezolvare a disputelor, să repete modelul de violenţă şi abuz împotriva propriilor soţi şi copii.

Violenţa rămâne a fi o parte reală a vieţii copiilor din toată lumea – indiferent de circumstanţele lor economice şi sociale, cultură, religie sau origine etnică – cu consecinţe atât imediate, cât şi pe termen lung.

Studiul „Abuzul asupra copiilor instituţionalizaţi din România” a arătat că aproape jumătate din copiii instituţionalizaţi (48%) au confirmat bătaia ca practică punitivă, chiar dacă în cercetarea calitativă majoritatea copiilor au declarat că frecvenţa bătăilor în instituţii a scăzut în ultimii 2-3 ani. Acelaşi studiu a arătat că 47% dintre părinţi apelează frecvent la bătaie ca măsura de pedepsire a copiilor. Un număr de descoperiri accidentale indică de asemenea o tendinţă alarmantă de violenţă în școli, autorii fiind atât profesorii cât şi alţi copii. Cercetările indică şi prezenţa abuzului sexual şi a drogurilor în şcoli (11% dintre copii). Una din formele violenţei căreia îi sunt expuși copiii este munca forţată. În România peste 70.000 de copii sunt exploataţi prin muncă iar 1,4% dintre aceştia au între 5-14 ani. Un procent de 92-93% dintre copiii expuşi muncii forţate provin din mediul rural, 3,5% muncesc în locuri periculoase, iar în 98% din cazuri există o violare a reglementărilor legale privind vârsta minimă sau numărul de ore lucrate.

Estimările ONU la nivel gobal potrivit datelor populației ne arată că:

• În 2012 a fost luată viaţa copiilor şi adolescenţilor sub vârsta de 20 de ani a 95.000 de copii (aproximativ) – practic 1 din 5 victime ale omorului în acel an.
• În jur de 6 din 10 copii cu vârsta de 2-14 ani din lume (aproape un miliard) sunt pedepsiţi fizic de către îngrijitori în mod sistematic.
• Aproape 1 din 3 elevi cu vârsta între 13-15 ani din lume raportează implicarea în una sau mai multe bătăi fizice pe parcursul anului trecut.
• Un pic mai mult de 1 din 3 elevi cu vârsta între 13-15 ani în lume suferă de intimidare în mod sistematic.
• Aproximativ 1 din 3 adolescenţi cu vârsta de 11-15 ani, din Europa şi America de Nord recunoaşte că a intimidat pe altcineva la şcoală, cel puţin o dată pe parcursul ultimelor luni.
• Aproape o pătrime din fetele cu vârsta de 15-19 ani în lume (circa 70 milioane) raportează că au fost victime ale unei forme de violenţă fizică de la vârsta de 15 ani.
• În jur de 120 milioane de fete sub vârsta de 20 de ani (circa 1 din 10) au fost forțate să întreţină relaţii sexuale sau alte acte sexuale la un moment dat în viaţa lor. Băieţii tot sunt supuşi acestui risc, deşi nu este disponibilă vreo estimare globală, din cauza lipsei de date comparabile în majoritatea ţărilor.

Dovezile oferite de prezentul raport demonstrează clar că foarte mulţi copii nu sunt protejaţi adecvat de violenţă. Marea parte a violenţei împotriva copiilor este comisă de persoanele care ar urma să-i protejeze sau de cei cu care interacţionează zilnic – îngrijitori, semeni şi parteneri intimi. De asemenea, copiii sunt deseori lipsiţi de protecţia Statului în care trăiesc. Organizațiile neguvernamentale intenţionează să contribuie la asigurarea unui mediu protector pentru copiii aflaţi în pericolul de a fi exploataţi, cu atât mai mult cu cât noua legislaţie oferă sugestii pentru mecanisme speciale bazate pe o abordare integrată şi servicii comunitare.

În concluzie rezultatele şi ecourile actualei abordări ne dorim să aibă ca și efect conștientizarea fiecărui individ ce are responsabilitatea de a oferii protecție fiecărui copil împotriva abuzului şi neglijării lor.