Economie

Ce se întâmplă atunci când cumpărăm produse contrafăcute?

16 mai 2017

Fie că vorbim despre industria modei sau pur și simplu despre aspecte ale vieții de zi cu zi, copiatul este la fel de vechi ca și omenirea. Ca o consecință a acestui fapt, designerii de modă și nu numai, au început să aplice încă din sec. XX semne distinctive pe creații, pentru a le individualiza și proteja în același timp.

În anul 2013, conform raportului realizat de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) și Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), valoarea tranzacțiilor cu produse contrafăcute și piratate reprezenta 2,5% din suma totală a comerțului internațional, echivalentul a 461 miliarde dolari și 5% din valoarea totală a importurilor în Uniunea Europeană, adică aproximativ 85 miliarde Euro.

Acest fenomen al apariției produselor cunoscute pe piață sub denumirea de ”fake” au apărut din dorința de a oferi publicului larg posibilitatea de a achiziționa design-uri prezente pe podiumurile săptămânii modei la un preț accesibil. Companii precum Inditex (corporația ce deține mărci precum Zara, Oysho sau Massimo Dutti) au creat afaceri în valoare de miliarde de dolari prin realizarea de articole vestimentare asemănătoare creațiilor marilor case de modă la o fracțiune de preț.

Întrebarea inevitabilă ce se naște în urma apariției acestui fenomen este: ce influență are această industrie asupra economiei mondiale? Sunt aceste produse copiate benefice sau distructive?

Deși am fi predispuși să credem că numai marile companii ar putea fi afectate de apariția pe piață a unor copii mult mai accesibile, în realitate, până și noii designeri aflați la început de drum au supriza de a-și regăsi modele pe motoare de comerț electronic precum Alibaba, site care are în prezent numeroase litigii în curs, sau chiar pe rafturile unor magazine răspândite în toată lumea. Având în vedere că procesul de înregistrare a mărcilor, brevetelor de invenție sau modelelor este un proces adesea anevoios și costisitor, micile companii sunt de cele mai multe ori descurajate atât să își încerce norocul în a crea un brand inovativ, cât și de a urma demersurile necesare protecției sau apărării sale.

Fenomenul este cu atât mai periculos pentru tinerii creatori cu cât adesea, datorită lipsei de vizibilitate, consumatorul de rând nu cunoaște faptul că articolul cumpărat este o copie. Recunoașterea imediată a unui anumit model și atribuirea simultană a acestuia creatorului său este un avantaj creat de-a lungul unei perioade îndelungate de timp și cu ajutorul unei investiții considerabile.

Profesorul de drept al Universității din New York, autor al volumului The Knock-Off Economy privește fenomenul copiatului ca fiind: ‚motorul care determină industria modei’, denumind acest concept ‚paradoxul pirateriei’.  În modă există un circuit constant și repetitiv al creațiilor care începe prin apariția articolelor pe podiumurile săptămânii modei urmând a fi cumpărate doar de un număr mic de consumatori de elită. O dată purtate de acești trend-setteri, ele devin cunoscute și încep să fie copiate și oferite cumpărătorului de rând. Ajungând să fie purtate de marile mase, cunoscătorii modei se îndreaptă către ceva nou din dorința de exclusivitate și astfel, ciclul începe din nou. Așadar, copiile determină atât apariția unor creații noi, cât și distrugerea lor.

La nivel internațional nu există o legislație consolidată specifică creațiilor vestimentare, motiv pentru care apărarea lor devine cu atât mai dificilă.

În România singura lege care poate avea aplicabilitate în materie de protecție a design-urilor este legea cu nr. 8 din 14 Martie 1996, care la art. 7 face vorbire despre obiectul proprietății intelectuale. Interpretând sintagma finală a literei g) a aceluiași articol: “operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei si a metalului, desene, design, precum și alte opere de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice” – putem considera că acesta se poate referi și la articole de îmbrăcăminte sau încălțăminte. La nivel European, legiuitorul Uniunii acordă protecție designurilor prin Directiva 98/71/EC pentru designuri creative, reglementare inovatoare pe plan internațional.

În ceea ce privește comercializarea produselor contrafăcute, legiuitorul român vine în ajutorul producătorilor și consumatorilor incriminând această activitate atât prin prevederile Codului Penal, mai exact:

Art. 299. Contrafacerea sau folosirea, fără drept, a obiectului unei invenţii se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă și

Art. 300. Punerea în circulaţie a produselor realizate ca urmare a contrafacerii sau folosirii fără drept a obiectului unei invenţii se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani;

cât și prin cele ale Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, care la art. 90 stabilește următoarele:

(1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la 50.000 lei la 150.000 lei săvârşirea, fără drept, a următoarelor fapte:

1. a) contrafacerea unei mărci;
2. b) punerea în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare şi care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate;
3. c) punerea în circulaţie a produselor care poartă indicaţii geografice ce indică sau sugerează că produsul în cauză este originar dintr-o regiune geografică, alta decât locul adevărat de origine, în scopul inducerii în eroare a publicului cu privire la originea geografică a produsului.

(2) Faptele prevăzute la alin. (1), săvârşite de un grup infracţional organizat sau care sunt de natură să prezinte pericol pentru siguranţa ori sănătatea consumatorilor, se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

(3) Prin contrafacerea unei mărci se înţelege realizarea sau utilizarea fără consimţământul titularului, de către terţi, în activitatea comercială, a unui semn:

1. a) identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată;
2. b) care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu o marcă ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau a serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepţia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul;
3. c) identic sau asemănător cu marca pentru produse ori servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta a dobândit un renume în România şi dacă prin folosirea semnului fără motive întemeiate s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu.

(4) Prin punerea în circulaţie se înţelege oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn, precum şi importul, exportul sau tranzitul produselor sub acest semn.

(5) Faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) nu constituie infracţiuni dacă au fost săvârşite înainte de data publicării mărcii.

Datorită lipsei internaționale generale de remediu legal, companii precum Amazon introduc politici interne de combatere a vânzării produselor contrafăcute, permițând distribuitorilor și creatorilor care le folosesc serviciile să își înregistreze logo-ul pentru ca Amazon să poată proceda la eliminarea ofertelor cu produse contrafăcute.

Mijlocul cel mai des folosit însă de către companii, fie ele mici sau de talie internațională, este publicarea pe rețelele de social media și în presă a cazurilor de ingerință a drepturilor de proprietate intelectuală, având nu de puține ori efectul retragerii de pe piață a respectivelor produse.

Conform analizei efectuată de către OECD,  aceste tipuri de produse nu numai că sustrag cote de piață de la afacerile legitime, ci descurajează inovația, având un impact negativ asupra economiei. Mai mult decât atât, de multe ori introducerea pe piață a produselor contrafăcute/piratate este asociată cu darea de mită, subminând poziția și mai ales efectivitatea activităților instituțiilor publice care duc adesea politici costisitoare pentru eliminarea acestora de pe piață.

OECD împarte consumatorii în două subcategorii: în primul rând, cei care în necunoștință de cauză cumpără produse piratate crezând că plătesc prețul unuia original și în al doilea rând cei care preferă să economisească bani nesocotind calitatea. Ceea ce este important de reținut este că produsele false nu se regăsesc doar în materie de modă și cosmetice, ci și la produse electrice, medicamente, produse chimice sau chiar alimentare, având un impact direct atât asupra creatorului/producătorului, cât și asupra consumatorului, punându-i adesea siguranța și sănătatea în pericol prin neîndeplinirea standardelor de siguranță sau prin oferirea de informații eronate.

Așadar, consecințele a ceea ce mulți consideră un fenomen neglijabil, sunt mult mai pronunțate afectând multiple sectoare de interes, și chiar siguranța indivizilor.